UN CAZ DISPERAT – continuarea….

Multumesc mult celor de pe blog, fb si nu numai care au participat cu bani pentru a racorda la curentul electric o familie aflata intr-o saracie crunta, despre care am scris cateva articole mai jos.  S-au strans banii necesari pt asta, costa cam mult, dar e super ca s-au adunat suficienti. S-au facut toate demersurile, in cel mult 2 saptamani speram sa aiba curent in casa. S-au donat bani si pentru ceva lucrari la casa, trebuie izolata intr-o parte pentru ca se infiltreaza apa si e periculos acuma ca vor avea curent, plus ca trebuie turnat ciment in cele 2 camere, pe jos au pamant.

Acuma ar mai fi nevoie de bani pentru un aragaz, frigider si o masina de spalat semiautomata. Apoi e necesar un gard de sarma, sa aiba o curte cat de cat, pentru ca satenii s-au obisnuit sa arunce gunoaie pe terenul lor si un gard ar rezolva problema.

Daca simtiti ca puteti ajuta ca lucrurile sa fie facute pana la capat, sa scoatem impreuna din saracie si familia aceasta, pentru detalii puteti sa imi scrieti la adresa de email desprecarte@yahoo.com sau la comentarii.

Capul familei care e paralizat de 12 ani a ramas socat de faptul ca sunt ajutati si a inceput sa isi deschida inima pentru Dumnezeu. Uneori trebuie sa coplesesti oamenii cu dragoste, sa le arati prin fapte ca iti pasa de ei si vor fi curiosi sa afle cine si ce te determina sa faci asta.

Mai jos cateva poze cu casa….

image

image

image

image

image

image

image

DE CE ISI FAC OAMENII COPII…MOTIVATII…

Nici nu stiu cum sa abordez subiectul acesta, pentru ca nu vreau sa ranesc pe nimeni, desi unii se vor simti ofensati. Prima care a suferit cand a realizat ca asa stau lucrurile am fost eu, dar ce bine ca exista promisiunea din Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică CELORCE CRED IN NUMELE LUI, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 NASCUTI NU DIN SANGE, NICI DIN VOIA FIRII LOR, NICI DIN VOIA VREUNUI OM, CI DIN DUMNEZEU.

Relatiile dintre parinti si copii sunt asa cum sunt. Nu cunosc in preajma mea nici parinti multumiti de copii si nici copii multumiti de parinti. Oare de ce? Sunt o gramada de motive care mai de care, io am sa ma leg de radacina, motivatia pentru care oamenii isi fac si isi cresc copii. Toti stim ca daca faci lucruri bune dar cu motivatie gresita Nu are cum sa iasa bine, pan la urma motivatia va domina situatia respectiva.

De ani de zile am tot rumegat aceste motivatii, si am trecut prin tot felul de revolte launtrice pana cand mi-am dat seama ca nu mai conteaza motivatia pentru care am fost facuta de parinti, conteaza ca m-am nascut ulterior din Dumnezeu si asta da sens vietii.

Puneti-va centurile de siguranta, vom calatori in minunata lume a motivatiilor pentru care oamenii isi fac copii. Nu e usor…….

De ce sa imi fac copii?

Sa am pe cineva la batranete sa aiba grija de mine
Sa simt ca familia mea e completa, sa ma simt implinit
Sa am la cine lasa averea
Sa am cu cine ma juca, sa am cu cine merge de mana pe strada
Sa am parte de dragostea lor
Pentru ca asa e mersul lucrurilor
Macar de la copii sa am alinare daca partenerul e distant
Sa imi fac un rost in viata
Sa nu ma simt singur
E rusine sa nu am copii, toti au, chiar Georgel are doi, nu pot sa ma las la ei
Sa transmit gena mai departe, pacat ca asa neam de oameni sa nu se perpetueze, frumosi si destepti…
Sa am un ajutor in gospodarie
Sa am cu cine ma mandri
Sa imi demonstrez barbatia
Sa imi duca numele/meseria mai departe
Vreau sa am nepoti la un moment dat
Fac mai multi decat unu ca poate ala moare si raman totusi singur, fac unu de reserva
Sa aiba bunicii ocupatie
Etc….

Si Asa am aparut cam toti……

Huh……

Si acume sa prezentam si singurul motiv intemeiat si de bun simt pentru care pocaitii ar trebui sa isi faca copii si anume sa aduca pe lume un om pe care sa il creasca pentru imparatia lui Dumnezeu, Nu pentru ei ci pentru Dumnezeu…..

Toate motivatiile enumerate mai sus isi au radacina in egoism, asta daca putem fi sinceri pan la capat, cel mai crunt egoism, pentru ca la mijloc e vorba de aparitia unor suflete care sfarsesc in rai sau in iad, si desi suna groaznic marea majoritate a copiilor nascuti pe pamant ajung ulterior adulti care sfarsesc in iad. Nimeni care a ajuns la maturitate si s-a lovit de greutatile vietii nu ii convine ca a fost facut pentru motivele enumerate…….

Si acum o sa imi spuneti ca asta e voia lui Dumnezeu sa apara copii. Da, asa e, doar ca motivatiile de mai sus nu au nici o treaba cu voia lui Dumnezeu. Tu trebuie sa fi complet si implinit in Domnul, nu in sot, nu in sotie, nu in copii si altele…. In mare aceleasi motivatii gresite se gasesc si la baza casatoriei si oamenii se asteapta sa le fie bine…

Dumnezeu a facut familia cu un scop, dar pacatul a denaturat totul, a venit si a plantat motivatii gresite in inima omului. De aia e atata lupta….
Solutia???

Cei care au facut copii din motivele gresite, exista calea pocaintei, indreptarii, recunoasterii ca Dumnezeu e sursa noastra pentru tot, ca pentru El si imparatia Lui trebuie crescuti copiii, ca nevoile noastre isi au rezolvarea doar in El. Si sunt sigura ca daca parintii ar fi sinceri cu ei, daca ar gandi duhovniceste si nu fireste ar detensiona enorm de mult relatia cu copiii. Nu copiii sunt datori sa faca asta ci parintii.

Si pentru cei care sunteti suparati si va judecati parintii pentru ca v-au facut din motivele gresite enumerate mai sus, iertati-i si luati promisiunea minunata a lui Dumnezeu – Ioan 1:12 Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celorce cred în Numele Lui, le -a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; 13 născuţi nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.
Dragostea, acceptarea, siguranta batranetii, aprovizionarea pt orice nevoie vin doar de la El!!!

Evanghelia prosperitatii explicata babeste

In Romania domneste o mentalitate ipocrita a saraciei iar pocaitul roman a fost infectat cu prejudecati complet aiurea despre prosperitate. Logica-i in prun si prunu in aer. Judeca exact ce face el, doar ca urla din toti rarunchii impotriva prosperitatii desi isi juleste coatele toata viata sa ii fie mai bine.

Evanghelia prosperitatii e atunci cand desi nu esti muritor de foame hotarasti sa pleci din tara ca sa faci bani mai multi, sa iti faci o casa fain sau sa ti-o modernizezi pe cea actuala, cand vrei sa iti pui termopane in loc de geamurile normale care nu au nici un bai doar ca termopanele sunt la moda, cand vrei sa iti cumperi o masina mai buna desi masina veche continua sa te duca din punctul A in punctul B doar ca se mai strica si te-ai saturat de ea si toti cautam sa ne fie mai bine si sa avem un confort mai mare, cand vrei sa iei copiilor tai haine dragute si alte chestii care sa ii bucure, cand vrei sa ai bani de mers la mare, cand renunti la telefonul vechi si iti iei iphone sau alte smartphone-uri…

Nu e nimic rau sa iti doresti sa ai o masina mai buna sau alte lucruri care iti fac traiul mai usor, daca banul nu pune stapanire pe inima omului. Va doresc la toti sa le aveti din abundenta si sa aveti sa dati si la altii. Nu banul e problema ci iubire a de bani.

Cei care sar ca arsi cand aud de evanghelia prosperitatii si totusi incearca sa isi faca un trai mai usor prin cele enumerate mai sus si nu numai, asta se numeste IPOCRIZIE.

Daca tot suntem impotriva teoriei prosperitatii atunci sa ramanem la mersul pe jos, eventual o bicicleta dar nu moderna, eventual o casa din pamant, cel mult telefon fix, ca altfel cu toata dragostea si intelegerea e cum am zis: IPOCRIZIE. Si s-ar putea intelege ca suntem invidiosi pe cei care sunt prosperi si iar Nu e bine…
Like · Comment · Share

COMPASIUNE sau IMITATIE

Ca sa sti daca ai intr-adevar compasiune si nu doar o imitatie a compasiunii, uita-te cum reactionezi cand oamenii care te enerveaza, pe care nu prea ii suporti (justificat sau nu) au probleme si au nevoie de ajutor.

Daca in ciuda starii de tensiune pe care o simti fata de o anumita persoana, cand ea se afla intr-o situatie disperata ti se inmoaie inima si incerci sa gasesti solutii sa ii sari in ajutor atunci inima ta chiar e dotata cu o compasiune adevarata.

Daca in schimb te bucuri de necazul dusmanului sau nu te intereseaza sa ajuti, de fapt sa crape ca nu esti tu raspunzator de nimeni, atunci inima ta nu cunoaste compasiunea adevarata.

Poate o sa imi spui ca tie ti-e mila de cersetorul de pe strada si ai cumparat o paine unei batranici etc, dar surpriza surpriza…asta poate veni dintr-o motivatie gresita, de exemplu narcisism. Narcisism? Da. Asa de mult te admiri si ai o parere asa buna despre tine ca mai adaugi niste fapte bune la imaginea ta ca seara sa stai intins in pat si sa iti adori si mai mult propria persoana. Wow ce minunat sunt, am hranit saracul, asa ceva……

Sau te gandesti ca asa iti mai speli din pacate, sau l-ai vazut pe Georgel ca a dat si el la saraci si nu vrei sa te lasi la el, sau vrei sa te vada cineva ca ai dat si asa o sa te creada om bun, sau io mai stiu ce motivatie gresita….

Cand iti hranesti dusmanul, cand sari in ajutorul celui care in mod normal iti toaca nervii, cand nu poti sta nepasator la necazul celui care te enerveaza, si nu ai liniste sa il sti in probleme, asta e testul adevaratei compasiuni care vine din Dumnezeu.

COMPASIUNE, MILA, HAR…

COMPASIUNE, MILA, HAR….
Ce faci cand descoperi o familie cu multi copii, parintii nu lucreaza, el betiv, ea cam dusa cu pluta? E logic ca acea fam e muritoare de foame si are lipsuri de toate felurile. Ce faci? Sau ce faci cand descoperi o vaduva care nu are ce manca desi are 7 copii toti cu familii, doar ca sunt niste ignoranti de prima mana?

Tragi concluzia ca nu au decat sa crape toti in grup daca nu au minte si ca nu o sa iti risipesti banii sa ajuti doi iresponsabili care mai bine si-ar gasi de lucru? Tu nu o sa intreti un betiv si o lenesa. Daca o sa dai de mancare copiilor, o sa manance si ei doi si vai tu nu iti permiti asa ceva, nici macar ca idee, asa ca nu ajuti nici copiii. Treaba lor. Eventual daca parintii se pun pe picioare si devin responsabili te vei baga si tu, dar daca nu o sa faca ce presupui tu ca ar trebui sa faca…da-i incolo cu tot neamu lor…

Pe mine ma distreaza foarte tare atitudinea asta.

Daca Dumnezeu ar avea aceeasi masura vizavi de vietile noastre cum are multa lume fata de oamenii ratati ai societatii, ar trebui sa ne abandoneze urgent si pe termen nelimitat adica for ever, pentru ca nu stiu cati dintre noi ne ridicam la standardele perfectiunii pe care le are El.

Am vazut ca unii pretind har de la Dumnezeu, mila, compasiune, intelegere, dar cand e vorba sa ofere har neconditionat altora….ce, cum, dar vor profita, voi avea de pierdut, o sa intretin ignoranta lor, o sa fie risipa etc
… De parca nu asa facem noi cu Dumnezeu non stop…..

Profitam de harul Lui zilnic desi Nu meritam. Foarte bine ar putea considera ca isi pierde vremea cu noi, ca isi risipeste binecuvantarile de care de multe ori ne batem joc, foarte bine ar putea gandi ca daca vom ajunge la nivelul pe care El il cere ne mai ajuta, daca nu …pauza…

In ultimii nu mai stiu cati ani in care m-am implicat impreuna cu unii prieteni in ajutorarea celor nevoiasi, tot timpul cu foarte putine exceptii, au existat situatii in care cei ajutati nu au avut atitudinea corespunzatoare. Doar nu au ajuns in faliment pentru ca aveau un comportament ireprosabil. Si stiu din start ca asa e, ajutam copiii dar vor beneficia si parintii alcolici si iresponsabili. Si am vazut ca asta dureaza o vreme, poate ani de zile, ai senzatia ca arunci anumiti bani pe apa sambetei dar ceva se intampla intre timp. Faptul ca faci lucrurile astea cu dragoste si compasiune determina niste schimbari, lente, poate insesizabile dar vad ca dupa 5-6 ani dupa ce am investit intr-un caz, situatia se schimba si nu mai e nevoie de ajutor. Acum vad cum situatii de care ne-am ocupat multi ani, habar nu am cum dar s-au schimbat in bine si am trecut la alte cazuri. Si in tot timpul asta mi s-a zis de nenumarate ori ca sunt proasta si imi pierd vremea etc.

Cand exista compasiune ai dragoste asta va determina ceva si nu trebuie decat sa iti faci partea in ciuda circumstantelor care pot sa iti spuna ca ajuti degeaba, Dumnezeu va schimba lucrurile, tu trebuie sa stai alaturi si sa ajuti neconditionat pt ca si tu primesti har neconditionat de la Dumnezeu

Stiu ca unii nu sunt de acord cu ceea ce am scris, asta e pt ca au capul prea mare si inima prea mica.

Bineinteles ca trebuie intelepciune dar de multe ori calculele pe cate le face omul pot sa fie eventual zgarcenie, lipsa de compasiune si incapacitatea de a te pune in locul celui infometat sau lipsit, nicidecum intelepciunea care vine de sus.

Daca oamenii ar sti cata bucurie poate sa iti aduca faptul ca dai tot ce poti sa ajuti oameni care nu pot sa iti intoarca binele, daca ar sti ce fascinant e sa ridici oameni din gunoi si-ar vinde multe de prin casa si ar trece la actiune. Serios…

UN CAZ DISPERAT

Am descoperit o noua familie care are mare nevoie de ajutor. Din nou din jud Vrancea, familie cu 6 copii, capul familiei e paralizat de 12 ani, de 2 ani nu mai sta doar la pat, se plimba prin casa dar cam atat. Au o casuta darapanata, fara curent electric, lipsuri peste lipsuri, o duc de pe o zi pe alta. Mama s-a intors la Domnul dar sotul e inca necredincios. A incercat sa isi gaseasca de lucru in Italia dar a venit cum a plecat, vroia sa stanga bani pentru a-si baga curent.

Am hotarat sa ne implicam in acest caz pentru ca situatia e jalnica.

Ar fi nevoie de bani pentru racordarea la curentul electric dupa care ar trebui luate cel putin un aragaz si un frigider. Anul trecut cineva a intervenit si le-a tras apa, asta e singura facilitate de care beneficiaza si ar fi tare bine sa aiba si o masina de spalat, si nu in ultimul rand au nevoie de alimente.

Daca cineva doreste sa ajute cu bani, alimente sau are un frigider, aragaz, masina de spalat in plus si considera o binecuvantare sa le poata dona, ne puteti contacta pentru detalii la adresa de email desprecarte@yahoo.com sau mesaj pe blog.

Ajutorarea saracilor e o slujba extraordinara pe care o putem face toti, e o lucrare care aduce enorm de multa bucurie si binecuvantare, plus ca e insotita de promisiuni minunate din partea lui Dumnezeu.

Dati mai departe povestea, cu cat ajunge la mai multi cu atat mai bine. Multumesc!

Stergarul de Costache Ioanid

Noah movie

TUPEUL

Unul dintre pacatele general acceptate ca fiind normale este tupeul… Voi prezenta doar cateva aspecte ale acestui obicei, poate il identificam si il dam afara, daca vrem sa umblam pe calea ingusta unde nu se permit carente in caracter.

Tupeu e atunci cand te calc cu masina probabil cu intentie si ma supar pe tine ca te vaiti, ba ma simt foarte deranjat ca imi strici cheful cu vaicarelile tale. E strigator la cer ca imi tulburi buna dispozitie prin faptul ca pe tine te doare ca eu te-am calcat cu masina, nu se poate…

Tupeu e atunci cand desi stiu ca daca te lovesc cu ciocanul in cap nu o sa iti placa, te intreb: oare te superi daca te lovesc cu ciocanul in cap? Mizez pe faptul ca tu ai mult bun simt si de rusine o sa imi spui: nu, cum sa ma supar, nu ma supar, loveste-ma, loveste-ma. Desi stiu bine ca o sa te supar, vreau sa profit de pe urma bunului tau simt ca sa fac ceva ce iti va dauna, pt ca asa e interesul meu de moment, ulterior justificandu-ma prin faptul ca te-am intrebat si tu ai zis ca e ok, ca pot sa iti dau in cap.

Tupeu e atunci cand sunt preocupata doar de interesul meu si o sa duc la implinire tot ce vreau chiar daca o sa calc peste cadavre, si fac in asa fel incat sa ma simt bine cu faptele mele, imi inconjor actiunile prin tot felul de scenarii si scuze prin care daca pot sa pun in carca altora vina mea, asta o sa fac.

Tupeul e pacat, despre care nu se spune ca ar fi pacat. Daca tot e sa clasificam pacatele desi ele nu se clasifica, pacatul e pacat, tupeul e de departe mai grav ca fumatul de exemplu, vine dintr-o atitudine a inimii complet aiurea, pe cand fumatul nu are nici o treaba cu rautatea inimii. Tupeul e deasemenea un pacat prin care omul isi taie singur craca de sub picioare, pentru ca nimeni nu o sa aiba incredere intr-un tupeist, cand ti-ai dat seama ca e tupeist, la revedere.

Mai ales cei care am fost crescuti in biserica avem o problema mare de tot cu pacatele astea respectabile, care cica nu ne duc in iad, pe care le putem exersa de dimineata pana seara, dar cand te gandesti ce fel de atitudine a avut Isus fata de farisei, care practicau aceste pacate respectabile, iti piere cheful sa mai permiti asa ceva in propria viata.

Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia. (1Cor.10:24)

Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. (Filipeni 2:3,4)

Prietenia cu lumea

Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac 4:4)

Oare ce o fi prietenia cu lumea? Cum arata prietenia asta? Oare daca nu fumezi, nu bei, nu mergi la petreceri, nu injuri evident si mergi la biserica, ai scapat de etichetarea asta? Pentru ca in mentalitatea pocaitului in general cam asta e perceptia.

Prietenia cu lumea e bazata pe mult mai multe atitudini decat cele enumerate mai sus. Exista lucruri mult mai grave decat a merge la petreceri, desi unii ar crede ca asta e raul suprem pe lume. Ce ziceti de fatarnicie, ce ziceti de siretenie, de mandrie, bataie de joc,manipulare, pacalirea aproapelui, lacomie si multe altele?  Diavolul e dumnezeul lumii asteia, a sistemului lumesc, prietenia cu lumea s-ar traduce mai exact prin – prietenia cu diavolul –

Si mergand mai departe, lumea are a anumita mentalitate despre viata, mentalitatea asta e una gresita, fireasca, draceasca, e pervertita. Pocaitul trebuie sa aiba o alta mentalitate, o alta logica pentru viata asta, un alt sistem de valori, o alta tinta, un alt traseu in viata, o alta motivatie pentru toate lucrurile, o alta inima. A gandi ca acei din lume, chiar daca mergi la biserica imbracat adecvat…si asta inseamna prietenie cu lumea. Prietenii de obicei gandesc la fel, iar daca exista diferente prea mari intre ei se despart la un moment dat. Asa si cu crestinul si lumea, daca crestinul si lumea au aceeasi mentalitate, vor merge impreuna, chiar daca aparenta spune altceva. Chiar daca crestinul nu bea, nu fumeaza, nu danseaza la petreceri, dar are o mentalitate lumeasca, crede aceleasi lucruri despre viata ca si cei din lume, nu se diferentiaza clar in mentalitatea sa fata de mentalitatea lumeasca, el ramane inca pe ascuns prieten cu lumea. Si tradarile de obicei se petrec in ascuns in prima faza.

E o problema mai grava decat pare, pentru ca din pacate majoritatea dintre noi cei care ne numim pocaiti, prin mentalitatea pe care o avem despre viata suntem prieteni cu lumea si habar nu avem ca trebuie schimbat ceva, avem aceleasi frici ca si cei din lume, avem aceleasi teluri ca si cei din lume, avem aceleasi motivatii si metode de a ajunge la anumite rezultate ca si cei din lume, avem aceleasi gusturi, aceleasi iluzii si dorinte, tanjim dupa aceleasi fericiri ca acei din lume si as putea sa continui.

Si Biblia numeste prietenia asta, preacurvie.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 26 other followers