Noah movie

Advertisements

TUPEUL

Unul dintre pacatele general acceptate ca fiind normale este tupeul… Voi prezenta doar cateva aspecte ale acestui obicei, poate il identificam si il dam afara, daca vrem sa umblam pe calea ingusta unde nu se permit carente in caracter.

Tupeu e atunci cand te calc cu masina probabil cu intentie si ma supar pe tine ca te vaiti, ba ma simt foarte deranjat ca imi strici cheful cu vaicarelile tale. E strigator la cer ca imi tulburi buna dispozitie prin faptul ca pe tine te doare ca eu te-am calcat cu masina, nu se poate…

Tupeu e atunci cand desi stiu ca daca te lovesc cu ciocanul in cap nu o sa iti placa, te intreb: oare te superi daca te lovesc cu ciocanul in cap? Mizez pe faptul ca tu ai mult bun simt si de rusine o sa imi spui: nu, cum sa ma supar, nu ma supar, loveste-ma, loveste-ma. Desi stiu bine ca o sa te supar, vreau sa profit de pe urma bunului tau simt ca sa fac ceva ce iti va dauna, pt ca asa e interesul meu de moment, ulterior justificandu-ma prin faptul ca te-am intrebat si tu ai zis ca e ok, ca pot sa iti dau in cap.

Tupeu e atunci cand sunt preocupata doar de interesul meu si o sa duc la implinire tot ce vreau chiar daca o sa calc peste cadavre, si fac in asa fel incat sa ma simt bine cu faptele mele, imi inconjor actiunile prin tot felul de scenarii si scuze prin care daca pot sa pun in carca altora vina mea, asta o sa fac.

Tupeul e pacat, despre care nu se spune ca ar fi pacat. Daca tot e sa clasificam pacatele desi ele nu se clasifica, pacatul e pacat, tupeul e de departe mai grav ca fumatul de exemplu, vine dintr-o atitudine a inimii complet aiurea, pe cand fumatul nu are nici o treaba cu rautatea inimii. Tupeul e deasemenea un pacat prin care omul isi taie singur craca de sub picioare, pentru ca nimeni nu o sa aiba incredere intr-un tupeist, cand ti-ai dat seama ca e tupeist, la revedere.

Mai ales cei care am fost crescuti in biserica avem o problema mare de tot cu pacatele astea respectabile, care cica nu ne duc in iad, pe care le putem exersa de dimineata pana seara, dar cand te gandesti ce fel de atitudine a avut Isus fata de farisei, care practicau aceste pacate respectabile, iti piere cheful sa mai permiti asa ceva in propria viata.

Nimeni sa nu-si caute folosul lui, ci fiecare sa caute folosul altuia. (1Cor.10:24)

Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci, in smerenie, fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi. Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. (Filipeni 2:3,4)

Prietenia cu lumea

Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac 4:4)

Oare ce o fi prietenia cu lumea? Cum arata prietenia asta? Oare daca nu fumezi, nu bei, nu mergi la petreceri, nu injuri evident si mergi la biserica, ai scapat de etichetarea asta? Pentru ca in mentalitatea pocaitului in general cam asta e perceptia.

Prietenia cu lumea e bazata pe mult mai multe atitudini decat cele enumerate mai sus. Exista lucruri mult mai grave decat a merge la petreceri, desi unii ar crede ca asta e raul suprem pe lume. Ce ziceti de fatarnicie, ce ziceti de siretenie, de mandrie, bataie de joc,manipulare, pacalirea aproapelui, lacomie si multe altele?  Diavolul e dumnezeul lumii asteia, a sistemului lumesc, prietenia cu lumea s-ar traduce mai exact prin – prietenia cu diavolul –

Si mergand mai departe, lumea are a anumita mentalitate despre viata, mentalitatea asta e una gresita, fireasca, draceasca, e pervertita. Pocaitul trebuie sa aiba o alta mentalitate, o alta logica pentru viata asta, un alt sistem de valori, o alta tinta, un alt traseu in viata, o alta motivatie pentru toate lucrurile, o alta inima. A gandi ca acei din lume, chiar daca mergi la biserica imbracat adecvat…si asta inseamna prietenie cu lumea. Prietenii de obicei gandesc la fel, iar daca exista diferente prea mari intre ei se despart la un moment dat. Asa si cu crestinul si lumea, daca crestinul si lumea au aceeasi mentalitate, vor merge impreuna, chiar daca aparenta spune altceva. Chiar daca crestinul nu bea, nu fumeaza, nu danseaza la petreceri, dar are o mentalitate lumeasca, crede aceleasi lucruri despre viata ca si cei din lume, nu se diferentiaza clar in mentalitatea sa fata de mentalitatea lumeasca, el ramane inca pe ascuns prieten cu lumea. Si tradarile de obicei se petrec in ascuns in prima faza.

E o problema mai grava decat pare, pentru ca din pacate majoritatea dintre noi cei care ne numim pocaiti, prin mentalitatea pe care o avem despre viata suntem prieteni cu lumea si habar nu avem ca trebuie schimbat ceva, avem aceleasi frici ca si cei din lume, avem aceleasi teluri ca si cei din lume, avem aceleasi motivatii si metode de a ajunge la anumite rezultate ca si cei din lume, avem aceleasi gusturi, aceleasi iluzii si dorinte, tanjim dupa aceleasi fericiri ca acei din lume si as putea sa continui.

Si Biblia numeste prietenia asta, preacurvie.