Prietenia cu lumea

Suflete preacurvare! Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu? Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu. (Iac 4:4)

Oare ce o fi prietenia cu lumea? Cum arata prietenia asta? Oare daca nu fumezi, nu bei, nu mergi la petreceri, nu injuri evident si mergi la biserica, ai scapat de etichetarea asta? Pentru ca in mentalitatea pocaitului in general cam asta e perceptia.

Prietenia cu lumea e bazata pe mult mai multe atitudini decat cele enumerate mai sus. Exista lucruri mult mai grave decat a merge la petreceri, desi unii ar crede ca asta e raul suprem pe lume. Ce ziceti de fatarnicie, ce ziceti de siretenie, de mandrie, bataie de joc,manipulare, pacalirea aproapelui, lacomie si multe altele?  Diavolul e dumnezeul lumii asteia, a sistemului lumesc, prietenia cu lumea s-ar traduce mai exact prin – prietenia cu diavolul –

Si mergand mai departe, lumea are a anumita mentalitate despre viata, mentalitatea asta e una gresita, fireasca, draceasca, e pervertita. Pocaitul trebuie sa aiba o alta mentalitate, o alta logica pentru viata asta, un alt sistem de valori, o alta tinta, un alt traseu in viata, o alta motivatie pentru toate lucrurile, o alta inima. A gandi ca acei din lume, chiar daca mergi la biserica imbracat adecvat…si asta inseamna prietenie cu lumea. Prietenii de obicei gandesc la fel, iar daca exista diferente prea mari intre ei se despart la un moment dat. Asa si cu crestinul si lumea, daca crestinul si lumea au aceeasi mentalitate, vor merge impreuna, chiar daca aparenta spune altceva. Chiar daca crestinul nu bea, nu fumeaza, nu danseaza la petreceri, dar are o mentalitate lumeasca, crede aceleasi lucruri despre viata ca si cei din lume, nu se diferentiaza clar in mentalitatea sa fata de mentalitatea lumeasca, el ramane inca pe ascuns prieten cu lumea. Si tradarile de obicei se petrec in ascuns in prima faza.

E o problema mai grava decat pare, pentru ca din pacate majoritatea dintre noi cei care ne numim pocaiti, prin mentalitatea pe care o avem despre viata suntem prieteni cu lumea si habar nu avem ca trebuie schimbat ceva, avem aceleasi frici ca si cei din lume, avem aceleasi teluri ca si cei din lume, avem aceleasi motivatii si metode de a ajunge la anumite rezultate ca si cei din lume, avem aceleasi gusturi, aceleasi iluzii si dorinte, tanjim dupa aceleasi fericiri ca acei din lume si as putea sa continui.

Si Biblia numeste prietenia asta, preacurvie.

Next Post
Leave a comment

2 Comments

  1. Cami

     /  March 18, 2014

    Da, cat de adevarate sunt afirmatiile pe care le-ai facut. Am trait si eu intr-o anumita masura asa, desi ma numeam “pocaita”. Da,imi parea rau si stiam ca il intristez pe Dumnezeu, dar firea mea veche era la putere pt ca n-o rastignisem. Doamne, si cat de multi sunt asa. Atat de asemanatori cu lumea in atitudini, vorbe si fapte, ba chiar si inima lor. In loc sa traim ceea ce spunem cu gura ca suntem, sa avem putere si sa aducem viata in jurul nostru, aducem dezamagire si necredinta in Dumnezeu in inimile celor de langa noi, deoarece nu-L vad pe Hristos in noi. Si ne pun eticheta: crestini=fatarnici. L-am indepartat pe Duhul Sfant din ecuatia vietii noastre, si atunci cand vorbim despre Dumnezeu – cuvintele noastre nu au nici o putere deoarece lipseste Cel care da viata cuvintelor: Duhul Sau.

    Reply
  2. Reblogged this on Blogul lui yonitoiu.

    Reply

Leave a reply to yonnitoiu Cancel reply