DESPRE CINA

MANANCA TRUPUL MEU SI BEA SANGELE MEU  de ANA MENDEZ FERRELL

Cuvant inainte

“Mananca trupul Meu, bea sangele Meu” a fost nascuta intr-un mod divin in Ana Mendez Ferrell de catre Duhul lui Dumnezeu. Cand citesti aceasta carte si cugeti la fiecare cuvant, o revelatie proaspata te va transforma intr-o fiinta noua ceea ce de fapt este planul Lui pentru viata ta.

Cand am inceput sa citesc ceea ce Ana a scris despre Cina, m-am trezit absorbita de fiecare cuvant. A devenit clar pentru mine ca ea nu doar a spus niste cuvinte ci exista o realitate spirituala care a devenit un stil de viata pentru ea. Aceasta a patruns in adancurile fiintei ei.

Ana are o revelatie extraordinara de la Duhul Domnului care ne va ajuta sa intelegem cum tot ceea ce avem nevoie pt duhul, sufletul si trupul nostru, se gaseste in Cina. Domnul nostru Isus a facut cel mai mare sacrificiu ca noi sa putem sa stim si sa umblam in vindecarea totala.

Cand Cina devine un stil de viata, iti dai seama nu doar ca iti doresti ca Domnul Isus sa aiba inima ta, dar deasemenea vrei sa fi consumat de El.

In felul acesta sfintenia Sa, frica si reverenta fata de ceea ce este El pot sa fie revelate lumii pierdute. De aceea Isus a venit jos pe pamant ca noi sa putem cunoaste cerul pe pamant

Anei i-a fost data o intelegere in plinatatea acestei revelatii si i-a fost data o sarcina de la Domnul sa ii ajute pe altii sa atinga intregul lor potential in Hristos. Ea ne arata cum biserica nu numai ca nu umbla in aceasta revelatie, dar deasemenea cum de-a lungul istoriei, oamenii, bisericile si religia au permis ca acest act pretios de adorare si inchinare sa devina un ritual fara substanta.

Ana ne spune cum doar Duhul Sfant e cel care ne invata toate aceste lucruri. El este Cel care pune fundamentul adanc in noi ca sa putem intelege adancimile Domnului si crucea care ne este data prin credinta. Cand aceasta devine un “rhema”, o revelatie vie, nu doar un “logos” fara putere si substanta, atunci Duhul Dumnezeului viu se va uni cu noi intr-o uniune intima, cand noi, biserica Lui  devenim mireasa Lui si El devine mirele nostru.

In timpul nostru de mijlocire, lauda, inchinare si adorare, este foarte important sa luam painea care reprezinta trupul Lui frant si vinul sau sucul de struguri care reprezinta totala noastra eliberare de pacat si faradelegi, ca sa ne putem abandona total in El.

Cand avem acel timp de slujire, si stim ca El ne-a curatat si ne-a improspatat, stim ca trupul Domnului a devenit una cu noi. Indiferent daca faci asta singur intr-un “loc secret”  sau cu un grup de credinciosi este important ca Cina sa devina o expresie zilnica a dragostei tale pentru El, la fel a dragostei Lui fata de tine.

Cartea Anei “Mananca trupul Meu, bea sangele Meu” este motivul pentru care ea umbla in plinatatea revelatiei Stapanului ei. Am avut privilegiul in cateva ocazii sa particip impreuna cu Ana la luarea Cinei.

Fie ca Domnul sa iti deschida intelegerea in timp ce citesti paginile acestei carti.

Suzanne Hinn

 

INTRODUCERE

Aceasta carte are de a face cu cea mai importanta revelatie din viata mea. Ceea ce El mi-a dat prin Duhul Sau, m-a schimbat complet. Intelegerea asupra Imparatiei lui Dumnezeu pe care am primit-o a fost ceva ce inainte nici nu mi-am imaginat.

Aceasta revelatie a schimbat viata a mii de oameni. I-a dus spre experimentarea lui Hristos intr-un mod pe care nici nu l-au visat inainte. Nu si-au putut imagina ca pot avea astfel de experiente, prin intrarea in dimensiunile spirituale ale “Cinei”.

Aceasta nu este un studiu religios. Este o revelatie glorioasa a vietii care se ascunde in spatele painii si vinului, in trupul si sangele lui Isus. Nu incerc sa atac pe nimeni, nici nu incerc sa combat traditia sau teologia binecunscuta. Intentia mea este sa te ajut sa intelegi un mister care iti va transforma intreaga viata spirituala.

In timpul a catorva ani in care am luat Cina, in felul in care cred ca biserica primara o lua, si traind in felul in care ei au trait, am descoperit mostenirea lui Hristos. Este dorinta mea sa impart cu tine ceea ce El mi-a dat si vreau ca Duhul Sfant sa te duca in plinatatea vietii tale de crestin.

De-a lungul istoriei, Dumnezeu a gasit intotdeauna pe cineva prin care El sa isi reveleze mostenirea. De-a lungul anilor, sfinti din toate denominatiunile, in circumstante diverse au gasit aceasta perla a maretului sacrificiu. Aceasta revelatie i-a gasit pe acesti oameni in mijlocul anilor de intunerec. I-a scos din structurile religioase cele mai pervertite din istoria bisericii. Au fost izolati in manastiri sau ascunsi ca pustnici in munti. Altii au primit acesta revelatie in timp ce erau misionari in Africa sau China. Acesti barbati si femei au fost iubitori ai adevarului, au fost sfinti care l-au cautat pe El si nu au cautat doctrinele oamenilor.

Ei au separat ce era de pret de ceea ce era stricacios. Au indurat persecutii groaznice si chiar moartea pentru ca ceea ce ei aveau era real. Ceea ce ei aveau era viata si nu o teologie moarta. Acesti barbati si femei au stat in afara ritualurilor si traditiilor, ei L-au descoperit pe Isus fata in fata.

Unii dintre ei au scuturat pamantul, la fel sistemele politice si religioase ale vremii. Altii au transformat natiuni prin rugaciunile din camerele lor pentru ca au stiu secretul vietii care se ascunde in spatele Cinei.

Aceasta carte te va ajuta sa Il cunosti pe Isus intr-un mod intim. Te va ajuta sa faci lucrarile lui Dumnezeu, cu aceeasi putere pe care Fiul lui Dumnezeu a avut-o cand era pe pamant. Isus a promis :

 

Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea, pentru ca Eu Ma duc la Tatal; (Ioan 14:12)

 

Iti va deschide ochii sa Il vezi pe Isus fata in fata, si te va ajuta sa intri in posesia mostenirii tale spirituale si materiale. Ceea ce vei citi iti va schimba viata, experienta ta de crestin, felul in care vezi lucrurile, si felul in care iubesti. Te va umple cu puterea lui Dumnezeu.

Deschide-ti inima sa primesti comoara pe care nu ai primit-o niciodata inainte. Fie ca Maretul Dumnezeu sa ti se reveleze prin fiecare pagina a acestei carti.

CAPITOLUL I

STABILIREA CINEI

1. ULUITOAREA MOSTENIRE, PIERDUTA IN ISTORIE

Isus a venit pe pamant sa ne dea cea mai mareata mostenire pe care ne-o putem imagina: viata Lui in noi. Asa cum Tatal L-a trimis pe El, asa a vrut sa fim si noi trimisi, sa facem semne si minuni chiar mai mari decat a facut El in timp ce era pe pamant. El a vrut ca realitatea supranaturala si puterea Imparatiei Lui sa fie manifestata in noi.

Pentru asta, El si-a antrenat ucenicii, sa adune (sa ia) pentru ei tot ceea ce El a castigat pentru noi. Apostolii Lui au inteles asta. Ei nu doar au trait asta ci au invatat pe cei din jur intr-un asemenea mod incat toata biserica din primul secol s-a miscat in aceasta putere.

Impactul lui Dumnezeu pe pamant a fost vizibil intr-un mod fara precedent. Dragostea si puterea Lui au umplut fiecare crestin. Isus a fost vizibil in fiecare credincios, iar cartea Faptele Apostolilor a fost scrisa in mijlocul unei manifestari extraordinare a Duhului lui Dumnezeu.

Astazi citim despre acesta biserica glorioasa, si tanjim dupa ceea ce ei aveau. Totusi acele zile par asa indepartate. Inca ne minunam unde pot fi cheile care deschid, ca sa putem vedea atata putere si dragoste, si cheile spre mostenirea noastra reala.

Cheia este ascunsa in mareata mostenire pe care Isus ne-a lasat-o: misterul Cinei. Spre deosebire de practica de astazi, frangerea painii a fost mult mai mult decat un simplu ritual pentru primii crestini. Avem nevoie sa intelegem ca tot ceea ce avem nevoie este continut in acest act al Cinei. Aceasta este cheia, daca noi suntem in stare sa intelegem cum trebuie.

 

Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.  Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne (Fapte 2:42-43)

Apostolii ii invatau sa persevereze in aceste adevaruri, si datorita acestui fapt, frica lui Dumnezeu si sfintenia Lui dominau in biserica, generand asa de multe semne si minuni.

Dumnezeu vorbeste din nou astazi ceea ce le-a revelat acestor primi credinciosi, pentru ca unitatea intre frati, sfintenia si minunile sa fie restaurate.

DUHUL DE RELIGIOZITATE DISTRUGE VIATA

Biserica primara a avut esenta pura a vietii. Duhul Sfant a venit peste ei asa de puternic incat tot ceea ce Isus reprezenta, a devenit viu si real in vietile credinciosilor. Ei au trait o realitate spirituala si o dependenta de Duhul Sfant pe care azi cu rar o putem vedea. Dar acest mod de viata s-a pierdut putin cate putin. Spontaneitatea caracteristica vietii ascunse in acest mister, a devenit ceva mecanic, contaminat de religie. Ceea ce odata a fost viu, a devenit treptat un ritual.

Odata cu moartea parintilor fondatori ai bisericii, multe revelatii au fost uitate. Traditiile si caile omului au inceput sa se iveasca in biserica ca buruienile si spinii.

IMPARTASIREA (SACRAMENTUL) DE-A LUNGUL         ISTORIEI

Odata cu moartea patriarhilor bisericii, biserica si-a pierdut spiritualitatea. Si-a pierdut dependenta de Duhul Sfant, ca si sursa a cunostintei divine si a inceput sa depinda de om. Din lipsa scrierilor apostolice si a testamentelor vechi, evident datorate lipsei modalitatilor de tiparire, oamenii religosi ai vremurilor au transformat biserica intr-un sistem bazat pe ritual. Secolul 4 a fost contaminat de Imperiul Roman cand Imparatul Constantin a fuzionat paganismul cu crestinismul.

In secolul 9, au inceput controversele in ce priveste Cina. Din pacate, aceasta s-a intamplat in timpul unei perioade de mare intunerec, cand magia si superstitia erau predominante. Aceste influente s-au infiltrat in biserica. Radertus a introdus misticismul si supranaturalul acelor vremuri in biserica, aducand Romei teoria transubstantierii. El a invatat ca atunci cand textul Cinei este citit, elementele (painea si vinul) pur si simplu se transforma in trupul si sangele lui Isus. Ratramnus, care a tinut pozitia lui Augustin cum ca prezenta Domnului este doar spirituala, s-a opus radical lui Radertus. In ciuda unei opozitii puternice, transubstantierea a devenit oficiala la al patrulea Consiliu in 1215 si teologia sfantului Augustin a pierdut batalia.

Teoria lui Radertus isi are originile in ritualurile egiptene, la cei care slujeau dumnezeului Osiris in templul Amon-Ra cu mii de ani inainte de Hristos. In aceasta ceremonie, preotul invoca spritul lui Osiris cu un sunet de clopot, ridicandu-si bratele spre o stea luminoasa cu cinci varfuri. Cand lichidul limpede din vasul consacrarii se schimba in roz, ei stiau ca dumnezeul lor se manifesta.

Aceasta a fost una din controversele de varf in perioada reformei din secolul 16. La Consiliul de la Trent (1545-1563) a fost adaugat faptul ca painii si vinului trebuie sa li te inchini, din moment ce ele sunt echivalentul lui Dumnezeu Insusi. Aceasta credinta este inca tinuta in biserica romano-catolica.

Parerile deferite s-au unit intr-un efort de a descoperi adevarul despre acesta doctrina cheie a crestinismului, creand conflicte intre reformatori. Desi aveau pareri diferite toti s-au opus transubstantierii. Martin Luther, liderul reformei germane a scris in “Robia babiloniana a bisericii”:

“Este o eroare care contravine Scripturii, este impotriva ratiunii, contrar simturilor noastre de a vedea, mirosi gusta si atinge. Asta distruge adevaratul inteles al Cinei si conduce la superstitie si idolatrie”

El deasemenea a criticat biserica pentru ca interzicea accesul oamenilor la Chalice (cupa din care se bea vinul) si pentru  invatatura care spune ca Cina este o jertfa oferita lui Dumnezeu. Preotul oferea lui Dumnezeu trupul si sangele lui Hristos, repetand sacrificial pentru pacat al Domnului nostru, dar fara varsare de sange.

Adevaratul sacrament al altarului, declara Luther, este promisiunea lui Dumnezeu de ierta pacatele. Aceasta promisiune este data prin moartea Fiului Sau. De vreme ce este o promisiune, accesul la Dumnezeu nu este obtinut prin fapte sau prin efortul de a-I placea, ci prin credinta.

In 1524, Luther a inceput atacul sau impotriva doctrinei transubstantierii si a jertfei de pe altar, gasindu-si argumente in Scriptura:

 

Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta,. si a intrat, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. (Evrei 9:11-12)

Desi a ramas ferm in opozitie cu aceste doctrine, intotdeauna a fost de acord cu sfantul Augustin care credea ca in timpul Cinei, credinciosul primeste cu adevarat trupul si sangele lui Isus.

Printre contemporanii lui Luther s-a aflat Ulrich Zwingli, care a condus o parte a reformei elvetiene. El a venit dintr-un cadru umanist, care a dus la diferente in teologia sa fata de reformatorul german. Zwingli a dat la o parte prezenta lui Dumnezeu din Cina, declarand ca este un simplu act simbolic din care Hristos era complet absent.

Pozitia lui Calvin a fost intre cei doi Luther si Zwingli. El a sustinut ca in timpul Cinei credinciosul primeste intr-adevar trupul si sangele lui Isus, dar ca aceasta se intampla la nivel spiritual. La fel ca si Luther, Calvin a crezut ca elementele Cinei erau semne ale prezentei lui Hristos, in opozitie cu Zwingli care credea ca Hristos era absent. Luther si Calvin au sustinut ca Hristos era prezent, hranindu-i pe credinciosi cu trupul si sangele Lui.

Pozitia calvina este cea larg raspandita in biserica evanghelica, deopotriva este cea mai acceptata printre teologii catolici si luterani contemporani. Aceasta pozitie specifica:

Cina este un ritual instituit de Isus in care painea este franta si rodul viei este baut intr-un act de multumire pentru sacrificiul rascumparator a lui Hristos. In acest act sacru al Cinei, Duhul Sfant binecuvinteaza comuniunea cu trupul si sangele lui Isus in asteptarea mantuirii noastre viitoare

Datorita acestor declaratii ceea ce avem noi astazi este un ritual. Avem un act religios care nu are de fapt nici un efect pentru credinciosi. Este o formalitate care este repetata periodic in bisericile noastre. Este un “asa trebuie sa se faca” care si-a pierdut esenta a ceea ce insemna pentru biserica primara.

Dumnezeu ne cheama sa ne intoarcem la inceputuri, sa Il cautam ca sa gasim ceea ce El ne-a lasat in ce priveste mostenirea.

 

Si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. (Fapte 3:20-21)

Biserica de astazi este frumoasa, chiar are ungere puternica, dar curand dupa asta esueaza in cele mai importante aspecte. Lipsa dragostei de frati, puterea supranaturala si viata lui Dumnezeu manifestata in fiecare credincios, frica de Dumnezeu care conduce la o sfintenie adevarata. Fara aceste trei lucruri suntem ca niste chimvale zanganitoare, nori fara apa mutati de ici colo.Suntem fatada minunata a unei cladiri goale.

Sunetul care emana din biserica de astazi este ambiguu, Predicam ca avem o relatie personala cu Hristos, dar marea majoritate a crestinilor au doar un concept mental despre El, fara sa Il cunoasca cu adevarat. Predicam despre marea Lui dragoste si putere, in timp ce biserica este fragmentata si divizata prin lume, plina cu barfa si distrugere. E plina de boala, oameni indatorati, si in mare parte in nevoi financiare. Predicam ca Il iubim, dar majoritatea credinciosilor nu pare a considera important tinerea poruncilor Lui. Isus a zis “Cel care ma iubeste tine poruncile Mele”

De ce? O intrebare cerseste raspunsul. Daca se presupune ca avem totul, de ce in realitate nu avem?

Biserica primara a umblat intr-o dragoste profunda unul pentru altul. In Ierusalim, ei au devenit o inima si un suflet, atat de mult incat aveau totul in comun. Aveau atat de multa putere incat ii uimea pe toti.. Era incontestabil ca prezenta supranaturala a lui Dumnezeu se manifesta printre ei. Frica Domnului le tinea vietile in sfintenie. Din acest motiv, cerul se manifesta in mijlocul lor. Ei au vazut ingeri. Erau transportati supranatural dintr-un loc intr-altul si erau martorii unor miracole extraordinare.

Sunetul pe care ei il produceau era real. Ei traiau ceea ce vorbeau si au scuturat intreaga lume.

Motivul pentru care au ajuns la acest nivel este ca ei intelegeau Cina, intr-un mod puternic si viu. Pentru ei nu era doar un ritual, ci o unire intima a Duhului lui Hristos cu duhul omului.

In numerosii ani in care am luat Cina asa cum au luat-o ei si traind intr-un mod similar cu al lor, am gasit cel mai important element al mostenirii lui Hristos. In aceste pagini, dorinta mea este sa iti dau ceea ce El mi-a dat in asa fel incat sa ajungi la plinatatea vietii de crestin.

 

 

2.  MANANCA TRUPUL MEU, BEA SANGELE MEU

Intr-o zi, Isus a spus ceea ce pot fi cele mai importante cuvinte privitoare la mostenirea Lui pe pamant. Aceste cuvinte i-au scuturat pe cei ce Il urmau si a provocat o furie totala a liderilor religiosi ai timpului Sau. Afirmatia Lui a facut ca iadul sa tremure. A marcat diferenta dintre cei care I-au fost dati intr-adevar de Tatal, si cei care L-au urmat din curiozitate si interes.

 

Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Il voi da pentru viata lumii.” La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau intre ei si ziceau: “Cum poate Omul acesta sa ne dea trupul Lui sa-L mancam?” Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. (Ioan 6:51-54)

Ceea ce Isus vorbeste aici este ceva de viata si de moarte. Are o asa importanta incat El a riscat sa isi piarda toti ucenicii si sa aprinda furia fariseilor. Isus ne da cheia prin care putem lua in posesie toata mostenirea, si din aceasta cauza, Satan a incercat sa o tina ascunsa de-a lungul anilor.

 

CE ESTE VIATA VESNICA?

Isus este Fiul lui Dumnezeu care s-a intrupat. In El misterul de nepatruns este implinit, ca si creator al intregului univers, a devenit una cu natura umana. In Isus, cerul si pamantul sunt unite in acelasi trup.

 

Caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant (Efeseni 1:9-10)

Venirea lui Hristos a marcat plinatatea vremurilor (implinirea vremurilor) si unitatea tuturor lucrurilor, cele din cer si cele de pe pamant.

Cand Isus a fost conceput, natura Tatalui a fuzionat cu natura femeii. Sangele poate fi transmis doar prin samanta barbatului. In acest caz, Tatal a pus viata Lui in forma sangelui in pantecele Mariei.

Tatal a folosit sangele Sau ca sa uneasca natura umana cu cea divina. Prin acest sange dat de Tatal, a fost format sangele lui Isus. Eternitatea a penetrat timpul si a locuit intr-un trup pentru prima data, la conceperea lui Isus. Aceasta este VIATA VESNICA (viata eterna). Acest termen nu inseamna doar viata care nu moare, dar are de a face si cu natura lui Dumnezeu, patrunzand in umanitatea noastra si unindu-ne cu El. Fiul lui Dumnezeu a devenit trup si a locuit printre noi, si continua sa fie trup prin trupul Sau – biserica. Marele miracol a inceput in timpul Bunei Vestiri:

Ingerul i-a raspuns: “Duhul Sfant Se va cobori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.(Luca 1:35)

Cele doua naturi ale lui Isus unite. Duhul Sfant a actionat ca un vehicol, in timp ce Tatal a contribuit cu sangele Lui si trupul a venit din pantecele Mariei. Viata vesnica care este Dumnezeu Insusi, prima data a devenit sange si apoi carne.

Aceasta ilustreaza ceea ce Isus a incercat sa spuna ucenicilor Lui. Nu e necesar doar sa aveti credinta in Mine care aduce Duhul si prezenta Mea la voi, dar trebuie sa mancati trupul Meu si sa beti sangele Meu, ca sa puteti primi viata vesnica si sa deveniti una cu Duhul Meu. Asa cum trupul are nevoie de mancare, duhul tau deasemenea trebuie hranit ca sa poata fi inviat.

Isus incearca sa ne spuna ca duhul omului are nevoie sa manance ca sa traiasca. El compara asta cu umblarea supranaturala in desert a poporului lui Dumnezeu:

 

Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si da lumii viata.” (Ioan 6:32-33)

Va rog sa observati ca pentru a da viata, Tatal trebuie sa Il prezinte pe Isus in forma de hrana (mancare), care este painea. Viata pe care Dumnezeu a creat-o, nu trebuie doar nascuta ci si hranita. Altfel devine slaba si moare. Ceea ce e adevarat in lumea naturala, e adevarat si in lumea spirituala.

Isus nu a vorbit la intamplare. Cuvintele Lui au fost alese cu grija, pentru ca ele poarta cu ele Duhul lui Dumnezeu. El a spus:

 

Caci trupul Meu este cu adevarat o hrana si sangele Meu este cu adevarat o bautura (Ioan 6:55)

Isus introduce un concept extrem de important si alege terminologia mancatului si bautului de fiecare zi. El nu vorbeste despre un ritual sau comemorare. El nu foloseste cuvinte religioase de nici un fel, dar vorbeste despre ceva la fel de simplu ca subzistenta noastra zilnica.

Ca sa traiasca si sa ramana puternic, duhul nostru trebuie sa manance in fiecare zi la fel ca trupul nostru. El stabileste un principiu care sa devena un stil de viata, ceva ce trebuie facut zilnic. Isus a vrut sa se faca present in duhul nostru in fiecare zi. Daca El ar fi incercat sa stabileasca un ritual care sa fie realizat o data pe luna sau odata pe an, ar fi selectat alte cuvinte. Mancatul si bautul nu sunt evenimente lunare sau anuale, ci ceva ESENTIAL, si trebuie facute ZILNIC.

Biserica primara nu avea nici o problema cu intelegerea acestui fapt.

Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. (Fapte 2:46)

Isus le-a intiparit apostolilor importanta luarii trupului si sangelui Lui ca sa pastreze viata eterna in ei. Nu doar ca asta pastra prezenta lui Dumnezeu continuu in duhul lor, dar era o cerere de baza pentru A FACE LUCRARILE LUI DUMNEZEU.

 

Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui.” Ei I-au zis: “Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu?” Isus le-a raspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El.” (Ioan 6:27-29)

Observati ca contextul in care Isus vorbeste despre a crede in El si a veni la El este legat de cuvintele grele pe care urma sa le spuna: Mancati trupul Meu si beti sangele Meu.

 

“Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. (Ioan 6:35)

Trupul Lui este o adevarata mancare si sangele Lui este o adevarata bautura. Cei care mananca si beau din El vor face lucrarile lui Dumnezeu, la fel ca Isus. Tatal care locuieste in El este cel care face minunile.

 

Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine.(Ioan 6:57)

Isus a aratat foarte clar ca Tatal e Cel care lucreaza prin El, ca sa poata face lucrarile lui Dumnezeu. Mai tarziu in aceeasi Evanghelie citim:

 

Nu crezi ca Eu sunt in Tatal, si Tatal este in Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatal, care locuieste in Mine, El face aceste lucrari ale Lui. (Ioan 14:10)

Asa cum viata supranaturala a Tatalui a actionat in El, Isus a vrut ca viata Lui supranaturala sa actioneze in noi, aceasta este mostenirea Lui pentru noi. De aceea, duhurile noastre au nevoie sa ramana in El, prin mancatul si bautul a tot ce inseamna El. Prin acesta ramanere, rugaciunile noastre intotdeauna vor fi ascultate si puterea miraculoasa a lui Dumnezeu va curge prin noi.

 

Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. (Ioan 6:56)

Asa cum mancatul si bautul sunt lucruri pe care le facem in fieare zi, asa e si ramanerea, ceea ce de fapt este un loc in care locuim permanent, unde locuim in fiecare zi\

Isus vorbind mai tarziu in invatarurile Sale despre aceasta ramanere, a spus:

 

Eu sunt Vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane in Mine si in cine raman Eu aduce mult rod; caci despartiti de Mine nu puteti face nimic.Daca nu ramane cineva in Mine, este aruncat afara, ca mladita neroditoare, si se usuca; apoi mladitele uscate sunt stranse, aruncate in foc, si ard.Daca ramaneti in Mine si daca raman in voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea, si vi se va da. (Ioan 15:5-7)

 

Cum ramanem in El? Ramanem in El, mancand trupul Lui, band sangele Lui si tinand poruncile Lui. Puterea rugaciunii creste intr-un mod extraordinar cand ramanem in prezenta Lui. Acesta este un loc unde toate rugaciunile sunt ascultate, unde toate lucurile sunt facute de Tatal. Cand biserica va intelege acest principiu grozav, va cuceri lumea.

 

 

 

 

3.CUM ARE LOC ACEST MISTER EXTRAORDINAR?

Omul a fost creat sa traiasca, sa se miste si sa aiba stapanire in doua dimensiuni, o dimensiune este cea materiala, iar cealalalta este spirituala.

Noi suntem in esenta duh. Locuim intru-un trup si avem un suflet, care este instrumentul prin care comunicam cu lumea naturala. Lumea spirituala este hranita de ceea ce este spiritual, si lumea naturala de ceea ce este pamantesc.

Cand intram in Imparatia lui Dumnezeu prin pocainta adevarata si ne angajam sa Il urmam pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, Duhul lui Dumnezeu se uneste cu duhul omului, transformandu-l intr-o faptura noua. Din acel moment, el va creste si se va intari prin hrana spirituala, care este trupul si sangele lui Isus, la fel ca si Cuvantul lui Dumnezeu.

Cand elementele (painea si vinul) sunt sfintite prin Cina, Hristos este puternic prezent printre noi. Acesta nu este un ritual sau o comemorare. Este ceva ce se intampla intr-un mod real in lumea invizibila.

Elementele, painea si rodul vitei, vor ramenea paine si rod al vitei, dar in lumea invizibila, trupul si sangele lui Isus sunt cu adevarat acolo. Duhul nostru pur si simplu va bea sangele Lui si va deveni una cu trupul Lui. Duhul nostru va absorbi viata lui Dumnezeu si tot ce este continut in acel trup si in acel sange. Dumnezeu si omul se vor imbina incetul cu incetul, pana ce suntem total consumati de El, si El de noi, devenind un singur duh

 

Dar cine se lipeste de Domnul este un singur duh cu El (1Corinteni 6:17)

Asta este ceea ce biserica primara credea. De aceea lucrarile lui Dumnezeu erau atat de uimitoare in acele zile. Cina nu era un sacrament religios. Reprezenta chiar viata lui Isus. Aceasta viata a fost asa de vizibila in ei, incat lucrarile lui Dumnezeu se puteam vedea peste tot. Ei erau ca lumina unui pescar cand arunca undita in ape in milocul noptii, atragand o gramada de pesti.

Ei nici nu se gandeau sa piarda acest har minunat, acea nadejde a slavei, Hristos traind si lucrand prin ei. Frica lui Dumnezeu i-a tinut in sfintenie si intr-o dragoste profunda unii fata de altii si aceasta a adus primul mare seceris de suflete.

 

Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti.  (Fapte 2:42-47)

 

HRANA SI BAUTURA SPIRITUALA

Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca, daca nu mancati trupul Fiului omului si daca nu beti sangele Lui, n-aveti viata in voi insiva. (Ioan 6:53)

Cand Domnul ne vorbeste despre a manca si a bea ceva spiritual, asta are de a face cu a lua asta pentru noi. Inseamna a face asta parte din vietile noastre, parte din fiintele noastre, saturarea duhului, sufletului si trupului nostru.

In Cuvant avem diferite exemple in care Dumnezeu a furnizat hrana si bautura spirituala unora din slujitori Lui si chiar Fiului Sau. Experientele lor ne pot ajuta sa vedem efectul pe care acesta mancare si bautura l-a avut in vietile lor.

Unul din acesti oameni a fost proorocul Ilie, care este intarit de mancarea venita din cer, in timp ce incerca sa isi scape viata din mana Izabelei

 

S-a culcat si a adormit sub un ienupar. Si iata, l-a atins un inger si i-a zis: “Scoala-te si mananca.” El s-a uitat, si la capataiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mancat si a baut, apoi s-a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l-a atins si a zis: “Scoala-te si mananca, fiindca drumul pe care-l ai de facut este prea lung pentru tine.” El s-a sculat, a mancat si a baut; si, cu puterea pe care i-a dat-o mancarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nopti pana la muntele lui Dumnezeu, Horeb. (1 Imparati 19:5-8)

Ingerul Domnului nu este altul decat Isus inaintea venirii Lui in trup. El ii arata si ii da lui Ilie mancare. Aceasta mancare i-a afectat fiinta in asemenea masura incat pur si simplu a pornit intr-o calatorie supranaturala spre muntele lui Dumnezeu.

Ceva extrem de puternic s-a intamplat cu trupul lui Ilie dupa ce a mancat acea mancare. Acea turta era paine naturala, la fel ca painea de la Cina, dar in momentul in care acesta ii este data lui Ilie de catre ingerul Domnului, duhul lui Ilie este umplut cu putere supranaturala de la Dumnezeu. Ilie nu numai ca are performanta fizica de a umbla 40 zile fara sa se odihneasca, tot drumul spre Horeb, dar acea mancare l-a condus spre o intalnire unica cu Tatal.

Observati ca decizia de a merge la muntele sfant a lui Dumnezeu, nu a venit din mintea sau inima infricata a lui Ilie, ci este inspirata de inger, care il intareste prin intermediul painii din cer.

Exista intalniri divine care ne asteapta, revelatii pastrate de Tatal care vor veni doar prin mancarea divina pe care doar Isus ne-o poate da.

Cand Ilie incepe calatoria, nu stie destinatia, dar painea ii tine pasii pe cale, calauzindu-l spre o intalnire fata in fata cu Dumnezeu. Acolo mostenirea lui si lucrarea invizibila a Celui Preainalt ii va fi revelata prin 7000 de oameni alesi care purtau planul Domnului.

A manca trupul Lui este mult mai mult decat a ne hrani. Este intrarea intr-o dimensiune cu Dumnezeu care transforma fiinta si intelegerea noastra.

Sotul meu si cu mine luam Cina aproape in fiecare zi. De multe ori ingerii coboara sa ne dea mancare supranaturala.

Dumnezeu m-a calauzit sa urc multi munti, pentru razboi spiritual, sa eliberez regiuni intregi de sub puterea vrajmasului. In fiecare dimineata inainte sa incepem ascensiunea, luam Cina. Si atunci putere de sus vine si ne hraneste intreg trupul, si experimentam o vitalitate supranaturala care invinge orice oboseala.

Odata, in timpul unei misiuni de mijlocire in Iraq, Domnul ne-a intarit zi si noapte pentru 15 zile fara sa dormim. Am fost in calatorii lungi pe o caldura de 40 grade C si singura putere care ne-a tinut a fost de la El.

Sotul meu posteste cum nu am mai vazut pe nimeni niciodata. Au existat ani in care a postit mai mult de 200 zile. In posturi prelungite care au durat 40 sau 50 zile, ingeri au venit la el si i-au dat o masa (mancare) de lumina, dupa ce a luat Cina. Aceste experiente si multe altele sunt parte a vietii noastre, zilnic pentru ca am descoperit realitatea spirituala pe care elementele (painea si vinul) le contin si care dau viata, putere si energie vitala pentru trupurile noastre.

In pelerinajul lor prin desert, inainte de intrarea in tara promisa, poporul lui Dumnezeu a fost intarit si sustinut in mod supranatural. Tatal le-a asigurat painea din cer si apa care a curs necontenit din stanca. Aceasta a fost un simbol al hranei spirituale pe care Isus ne-a dat-o prin trupul si sangele Lui. Aceasta hranire in duhul este singurul lucru care ne poate tine si ne poate purta spre tara promisa, care este o viata supranaturala, unde cerul este o realitate palpabila. Israelitii nu au fost bolnavi. Hainele si papucii nu li s-au uzat, chiar daca copiii lor au crescut, hainele au ramas bune, pe masura.

Painea si apa au facut ca Imparatia supranaturala a lui Dumnezeu sa coboare intre ei. Aceasta este ce se intampla cand luam acesta hrana adevarata si aceasta bautura adevarata.

 

Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri toti au fost sub nor, toti au trecut prin mare, toti au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca, si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos. (1Corinteni 10:1-4)

Mancatul si bautul acestei hrane va avea un efect in lumea spirituala, la fel si in lumea naturala. Aceste doua verbe au de a face cu a lua ceva ce vine de la Dumnezeu si cu a deveni “trup in noi”.

Cand apostolului Ioan I s-a dat o carte sa o manance, in vizita lui in cer, descrisa in cartea Apocalipsei, Dumnezeu sugereaza ca Ioan sa ia adevarul continut de aceste revelatii. El trebuia sa le ia in posesie pana cand ele devin parte din fiinta lui.

 

Si glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou si mi-a zis: “Du-te de ia carticica deschisa din mana ingerului care sta in picioare pe mare si pe pamant!”…. Am luat carticica din mana ingerului si am mancat-o; in gura mea a fost dulce ca mierea, dar, dupa ce am mancat-o, mi s-a umplut pantecele de amaraciune. Apoi mi-au zis: “Trebuie sa prorocesti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi si imparati.” (Apocalipsa 10:8; 10-11)

Aceasta carticica a fost o mancare care continea cuvantul revelat pentru sfarsitul vremurilor. Toate cuvintele care vin din gura lui Dumnezeu sunt hrana. De aceea Isus a spus:

 

Isus i-a raspuns: “Este scris: “Omul nu va trai numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” (Luca 4:4)

Cuvantul pe care Ioan l-a primit a fost dulce pentru ca venea din cer, dar a facut stomacul sau amar pentru ca continea judecata si mania lui Dumnezeu. Ioan a trebuit sa preia durerea si indignarea Tatalui ca si cum ar fi fost a sa, ca sa poata prooroci cu autoritate si adevar.

O alta bautura sprituala pe care o gasim este atunci cand Isus a trebuit sa bea din paharul dreptatii lui Dumnezeu care continea mania Lui impotriva pacatului umanitatii.

 

Isus a zis lui Petru: “Baga-ti sabia in teaca. Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatal sa-l beau? (Ioan 18:11)

Band din aceast pahar, I-a fost afectata intreaga fiinta. In sufletul si trupul Sau, a purtat pacatul, paganitatea, nelegiuirea si toate ocara (ticalosia) oamenilor. In duhul Sau, a purtat durerea incomensurabila cu care oamenii au perforat inima Tatalui.

Intr-o descriere minunata a acestui moment, Gene Edwards scrie in Ziua in care am fost crucificat:

“Cupa a cernut (a picurat) cu otrava dezgustatoare inainte ca intregul continut a imbibat vanturile pamantului. Am observat cum toate pacatele fiilor lui Avraam au inceput sa alerge prin ea. Am privit la secolele de rebeliune, idolatrie, incest, crima minciuna si inselaciune. Toate pacatele evreilor au devenit una cu ea”

In aceasta cupa (pahar) Isus a adus din cer pe pamant sacrificiul pe care El l-a pregatit dinaintea intemeierii lumii. Ceea ce s-a intamplat in cer, acum s-a manifestat prin suferintele lui Hristos. Cand cineva bea din cer, planurile lui Dumnezeu patrund in lume. In acest caz, planul Tatalui a fost moartea pe cruce a lui Isus.

Ce incerc sa arat prin toate acestea este ca bautura si mancarea spirituala afecteza intreaga fiinta a cuiva. Nu e un simbol mort, ci mai degraba e ceea ce uneste cerul si pamantul.

In cer exista tipuri diferite de mancare si bautura, si fiecare ne da o parte din Dumnezeu, deshizandu-ne revelatii minunate si intalniri cu Isus Hristos.

In Biblie se vorbeste despre apa vietii care astampara pe cel setos atat spiritual cat si sufleteste.

 

Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!”, si cine aude sa zica: “Vino!”, si celui ce ii este sete sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata! (Apocalipsa 22:17)

Apa vietii, asa cum vom vedea mai tarziu, este conectata cu Duhul lui Dumnezeu si cu sangele lui Hristos. Va avea efectele sale in noi cand vom intelege calea prin care acestea trei actioneaza. Cand sangele cu puterea lui si tot ceea ce el contine ne este revelat, noi vom fi condusi catre fantana vietii ca sa bem din ea.

 

Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Duhul Sfant, si acestia trei una sunt. (1Ioan 5:7-8)

In Imparatia lui Dumnezeu exista deasemenea bauturi alese, cum ar fi vinul nou al Duhului. Isus le spune ucenicilor Lui despre acest vin care trebuie sa fie pus in burdufuri noi, referindu-se la timpul in care ei vor bea din Duhul Sfant (Efeseni 5:18)

Pe masura ce intelegi misterul extraordinar care se ascunde in spatele Cinei, vor incepe sa se deschida usi spre cunostinta. Unele din aceste usi au de a face cu Noul Ierusalim care va cobora din cer, dar acesta este deja in noi. Isus a spus ca Imparatia lui Dumnezeu este in noi pentru ca acolo unde locuieste Dumnezeu, de fapt se afla Imparatia Lui. In interiorul acesteia se afla Pomul Vietii, care este Isus, din care noi invatam sa mancam ca sa traim intr-o sanatate perfecta.

 

In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale raului era pomul vietii, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. (Apocalipsa 22:2)

Biblia de a semenea vorbeste despre bauturile ingrozitoare care apartin imparatiei intunerecului, care incearca sa imite (sa rivalizeze) Imparatia lui Dumnezeu si principiile sale. Una dintre aceste bauturi este cupa pacatului trupesc al curvei din Apocalipsa.

 

Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei……pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei.  (Apocalipsa 17:4; 18:3)

Pe vremea lui Pavel, neamurile participau la un ritual in care se obisnuea sa se bea dintr-o cupa si sa se manance paine, aducandu-se sacrificiu, idolilor lor din lemn.

Deci ce zic eu? Ca un lucru jertfit idolilor este ceva? Sau ca un idol este ceva? Dimpotriva, eu zic ca ce jertfesc Neamurile jertfesc dracilor, si nu lui Dumnezeu. Si eu nu vreau ca voi sa fiti in impartasire cu dracii. Nu puteti bea paharul Domnului si paharul dracilor; nu puteti lua parte la masa Domnului si la masa dracilor. (1Corinteni 10:19-21)

 

Asa ca bautul si mancatul sunt simboluri a ceva ce se intampla intr-un mod real in duhul. Acestea sunt acte care leaga lumea spirituala de cea naturala. Prin aceste acte, Duhul lui Dumnezeu sau duhul demonilor, depinde de caz, exercita o influenta profunda in vietile oamenilor.

CAPITOLUL II

 

MISTERUL SANGELUI LA CINA

1. SANGELE IN LUMEA SPIRITUALA

De ce este sangele asa de important pentru Dumnezeu? Si ce inseamna el in lumea spirituala?

Sangele este primul element al rascumpararii (ispasirii) pe care Dumnezeu o reveleaza omului. Din timpul caderii omului pana la revelatia viitorului glorios al bisericii, vedem interventia continua a lui Dumnezeu, de-a lungul Scripturii, prin sange. Nu vom atinge plinatatea, pacea spirituala sau victoria totala daca nu vom intelege puterea misterioasa a acestui element.

Marele preot al Israelului trebuia sa intre in Sfanta Sfintelor o data pe an sa faca ispasire pentru popor ca sa reconcilieze omul cu Dumnezeu. Legat de asta Cuvantul spune:

 

Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului. ( Evrei 9:7)

De cand omul a cazut in pacat in gradina Edenului, el a fost separat de Dumnezeu. Pacatul a dus la sfarsit planul lui Dumnezeu, distantandu-L de creatura lui preaiubita. De aceea Dumnezeu uraste asa mult pacatul, pentru ca blocheaza comuniunea noastra cu El. Dumnezeu a trebuit sa aduca ceva atat de puternic incat acesta sa rascumpere tot ce pacatul a distrus. De asemenea trebuia ca aceasta sa Ii satisfaca mania si strigatul dreptatii Sale care cerea plata pentru nelegiuire. Un singur lucru continea aceasta putere: dragostea lui Dumnezeu curgand din fantana rascumpararii prin sangele lui Isus.

Acest sange a fost simbolizat prin sacrificiul animalelor, oferite lui Dumnezeu in Vechiul Testament, ca o umbra, ca un semn a lui Hristos, sacrificul perfect. Victima lua locul pacatosului. O viata era luata in locul alteia.

Abel a fost primul preot si prooroc caruia Dumnezeu i-a revelat puterea sangelui. Viata lui Abel a fost devotata in oferirirea sacrificiului lui Jehovah. In acel timp, omul nu mancase carne inca, asta incepuse in perioada potopului. De aceea, singurul motiv pentru care Abel avea o turma de oi era ca sa ofere jertfa lui Dumnezeu. Incepand din acele zile, singura cale de apropiere de Dumnezeu a fost prin sange. La fel e si azi.

Fara acest element pretios, omul nu poate primi de la Dumnezeu. El nu poate primi binecuvantarea Lui, comuniunea cu El, revelatia sau puterea Lui. Aceasta este prima conditie ca omul sa vina la Dumnezeu. Fara acest sacrificiu, Enoh niciodata nu ar fi fost in pozitia sa fie rapit la cer, si Noe nu ar fi avut abilitatea sa Il auda pe Dumnezeu. Neo a stiut ce trebuie sa faca. Dupa potop, el a sfintit pamantul, oferind o jertfa lui Dumnezeu.

 

Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar (Genesa 8:20)

Noul pamant a fost in felul acesta consacrat, si prima porunca a lui Dumnezeu a fost data:

 

Numai carne cu viata ei, adica sangele ei, sa nu mancati. Caci voi cere inapoi sangele vietilor voastre. (Genesa 9:4-5a)

Sangele e ceva ce apartine lui Dumnezeu si ca urmare nu poate fi luat intr-un mod usuratic. E ceva profund in el, la care Dumnezeu se uita. E ceva ce Dumnezeu a creat in acel sange, ce are pecetea Lui, si din aceasta cauza trebuie respectat.

O viata este luata pentru a salva o alta viata! Acesta este principiul din spatele fiecarei jertfe de ispasire. Este de asemenea principiul prin care Hristos ne-a rascumparat.

Acest principiu se poate vedea la primul Paste. In Egipt, Dumnezeu i-a spus lui Moise ca ingerul mortii va trece si va ucide fiecare nou nascut. Apoi Iehova le-a poruncit sa sacrifice un miel si sa puna sangele acestuia pe usiorii usilor.

 

In noaptea aceea, Eu voi trece prin tara Egiptului si voi lovi pe toti intaii nascuti din tara Egiptului, de la oameni pana la dobitoace; si voi face judecata impotriva tuturor zeilor Egiptului, Eu, Domnul. Sangele va va sluji ca semn pe casele unde veti fi. Eu voi vedea sangele si voi trece pe langa voi, asa ca nu va va nimici nicio urgie, atunci cand voi lovi tara Egiptului. (Exod 12:12-13)

Aici Dumnezeu stabileste un fundament vesnic: cei care sunt sub protectia sangelui jertfei nu pot fi atinsi de moarte. Nu a fost suficient sa omoare un miel de pasti, si sa i se scurga sangele. Sangele a trebuit aplicat pe usiorii usilor. Cu alte cuvinte, nu este suficient ca Isus si-a dat sangele. Sangele trebuie aplicat pe usiorii usi inimii omului, care este casa lui spirituala. Acesta se intampla cand bei din sangele Lui.

Isus a spus:

 

Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine (Apocalipsa 3:20)

Aceasta usa este fiinta noastra cea mai adanca (profunda, tainica), si acesta mancare este noul legamant in sangele Lui.

Prin sange Dumnezeu a facut judecata asupra Egiptului care este un simbol al lumii si al vietii in pacat. El pur si simplu si-a smuls poporul din jugul lui Faraon. Acesta este ce face Cina prin sangele lui Isus. Aduce judecata asupra pacatului, distrugandu-l in vietile noastre si conducandu-ne intr-o umblare noua cu El.

In acesta umblare, templul prezentei Lui este construit inlauntrul nostru, la fel cum a fost in desert. Intre plecarea din Egipt si ajungerea in Tara Promisa, Dumnezeu trebuie sa isi construiasca locuinta intre oameni si sa isi stabileasca legea in inimile copiilor Lui. Sangele curge continuu spre cele mai adanci parti ale fiintei noastre. Sangele nu este doar un semn al mantuirii, pe usiorii inimilor noastre, ci trebuie sa curga pe altar, sfintindu-ne sufletele, mintile si vointa. De acolo trebuie dus in Sfanta Sfintelor, care este duhul nostru. Sangele trebuie sa treaca prin acestea si sa purifice fiinta noastra launtrica, ca sa putem deveni un loc in care Cel Preainalt trebuie sa locuiasca.

In vechiul legamant a fost foarte clar ca in acest loc sfant nu se poate intra decat cu ajutorul sangelui. Cea mai puternica si pura comuniune cu prezenta lui Dumnezeu poate fi implinita doar prin unirea sangelui Lui cu duhul nostru.

 

Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el (Ioan 6:56)

 

 

2.  CAPACITATILE SANGELUI

VIATA LUI DUMNEZEU SE AFLA IN SANGE

Sangele este elemental in care consta viata. Si este originea vietii care ii stabileste valoarea. Biblia declara:

 

Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire. (Levetic 17:11)

Cand ne uitam la viata animalelor, observam ca, cu cat animalul este mai mare, cu atat este mai valoros pentru jertfa. O turturea are o anume valoare, in timp ce un bou are o valoare mai mare. La fel este si printre oameni. Pentru paganii care sacrifica fiinte umane, o fecioara are o anume valoare, in timp ce un intai nascut are o valoare mai mare. Dar fara indoiala, sangele cel mai valoros este al preaiubitului Fiu a lui Dumnezeu.

Viata din sange este descrisa de cuvantul grec zoe. Tot ce are suflare si este viu poseda acest zoe a lui Dumnezeu. Aceasta este energia esentiala care caracterizeaza fiecare fiinta vie. Cu toate acestea zoe nu este natura Celui Preainalt.

Isus a fost conceput din viata Tatalui, posedand tot ce are Dumnezeu. El a avut deasemenea zoe al mamei sale si asta l-a facut sa devina o fiinta muritoare.

 

El, macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. (Filipeni 2:6-7)

Viata lui Isus carea avea o natura perisabila a fost transformata in viata renascuta, cand a invins moartea si a inviat din morti. Viata care curge acum in sangele Lui este o viata care nu poate muri.

Cand Isus a mers in iad, viata din sangele Lui a fost plina cu puterea glorioasa a Duhului lui Dumnezeu. Natura muritoare, corupta a trupului Lui uman a fost transformata la cel mai inalt nivel biologic. Din acel moment, sangele si Duhul lui Dumnezeu s-au unit ca sa aduca cel mai mare miracol din istorie: invierea lui Hristos.

Dumnezeul pacii, care, prin sangele legamantului celui vesnic, a sculat din morti pe Domnul nostru Isus, marele Pastor al oilor. (Evrei 13:20)

Unirea sangelui glorios cu Duhl lui Dumnezeu au produs puterea care L-au scos pe Isus din mormant, invingand moartea si iadul. Puterea invincibila a invierii a penetrat trupul izbavit a lui Isus. Viata din sangele Lui a devenit cea mai puternica mostenire pe care ar fi putut sa ne-o lase.

Pavel a trait aceasta realitate in trupul lui si in plinatate in duhul lui. Asta incerca el sa ne transmita. A stiut ca a bea din sangele legamantului nu era doar un ritual sau o picatura de lichid care dispare in zece minute. El a stiut ca intreaga lui fiinta a fost impregnate cu acest fluid vital. Sangele lui Isus penetreaza duhul nostru si ne invadeaza intregul trup, transformand sufletul nostru si inundand fiecare celula a trupului nostru. Taria puterii Lui este la lucru in noi prin inviere. Pavel s-a rugat pentru ca ochii nostri sa fie deschisi spre acesta realitate si ca noi sa intelegem mostenirea pe care Isus ne-a lasat-o.

 

Si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti. (Efeseni 1:18-20)

Tocmai am citit asta, multumita sangelui Lui, puterea Duhului lui Dumnezeu l-a inviat pe Isus din morti. Acesta putere dinamica, actioneaza acum in noi. Isus a vrut sa bem din sangele Lui ca sa ne poata da aceasta minunata mostenire.

Intr-o zi am avut o experienta extraordinara care a transformat tot conceptul meu despre acea viata din sangele lui Isus care acum face parte din mine. Tocmai luasem Cina si ma bucuram intr-o meditatie adanca asupra Domnului meu, cand duhul mi-a fost transportat in Sfanta Sfintelor in cer. Chivotul legamantului era stralucitor. Era plin de o energie stralucitoare pe care este dificil s-o descriu. Era ca un foc incredibil de dens. Raze de lumina radiau din el.

Apoi L-am vazut pe Isus intrand. Am putut doar sa Ii vad hainele albe stalucind. Fata Ii era ascunsa intr-o slava stralucitoare care era in jurul Lui. O substanta fara forma, ca o unduire, un lichid plutitor era in fata Lui, miscanduse inspre Chivot. Era sangele Lui.

Dintr-o data, El l-a pus pe scaunul indurarii, intre cei doi heruvimi care pazesc capacul. O putere magnifica a fost produsa in acel moment. A fost ca si cum as fi vazut explozia unei bombe atomice. Totul s-a cutremurat in cer si pe pamant. Un tunet fara sfarsit a umplut tot locul.

Puterea care a venit din sangele din Chivot, m-a atins in acel moment. Am simtit cum mii de volti de electricitate au trecut prin mine. Tot trupul s-a transformat in rosu. Chivotul era acum peste mine. Simteam cum sute de baloane de lumina umblau prin trupul meu. Am crezut ca voi muri. A fost mult prea puternic pentru o fiinta muritoare ca mine. Vocea Lui a rasunat puternic, spunand: “Tatal a primit sangele Meu si acum este unit cu Duhul Lui. Primeste viata din sangele Meu”. Ceva ce nu intelegeam s-a intamplat si a schimbat totul in ceea ce priveste perceptia mea asupra sangelui Lui.

Am venit inapoi din acea experienta si m-am trezit din nou in dormitorul meu, dar totul in mine era diferit. Niciodata nu m-am mai putut gandi la sangele lui Isus ca la un ritual, sau o proclamatie verbala, dupa cum eram invatata. A fost ceva ce m-a condus intr-o intelegere si cunostientizare a lui Dumnezeu mai profunda.

Scrierile lui Petru despre viata divina au inceput sa aiba mai mult sens pentru mine. A fost ca si cum as fi gasit o roca de aur intr-o mina pe care trebuie sa o urmaresc.

 

Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti (2 Petru 1:3-4a)

Luand sangele si trupul Lui, aceasta m-a condus spre o mai adanca intelegere a lui Dumnezeu. Viata Lui a invadat duhul meu in fiecare zi. Rauri de apa vie care izvorasc din interiorul fiintei mele au devenit ceva real. Primul lucru pe care l-au umplut a fost sufletul apoi trupul meu. Aceasta a inceput sa afecteze pozitiv sanatatea si puterea mea si nivelul de energie. Am inceput sa am o noua vitalitate, si de multe ori chiar tinerii nu pot tine ritmul cu mine.

Fiind in contact cu viata Lui si fiind unita cu natura Lui, am fost umpluta deasemenea cu lumina, care din nou a deschis un nou orizont pentru mine.

LUMINA LUI DUMNEZEU SE GASESTE IN SANGE

Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o.(Ioan 1:3-5)

Viata lui Dumnezeu este o lumina lichida care trece prin venele lui Isus. Lumina este vizibila in lumea spirituala si produce frica in intunerec. Lumina sangelui lui Isus este ceea ce transforma lumea spirituala si il deposedeaza pe diavol de putere.

Intunerecul, zona in care diavolul si ostile lui actioneaza, este ceva lipsit de substanta. Cea mai buna definitie a intunerecului este absenta luminii. Cand aprindem lumina, intunerecul automat se risipeste (dispare). Asa cum un peste are nevoie de apa ca sa traiasca, diavolul are nevoie de intunerec ca sa supravietuiasca. A-l expune pe diavol luminii lui Dumnezeu este acelasi lucru cu a scoate un peste din apa. Isi pierde puterea si moare, sau in cazul diavolului, cade invins.

Am inceput sa inteleg ca daca beau din sangele lui Isus, lumina Lui curge prin venele mele, si devin un adversar de temut pentru diavol. Imparatia intunerecului a inteles ca am devenit constienta, ca lumina din duhul meu se intensifica cand iau Cina. Asta il umple pe diavol cu teama. Eu nu voi mai fi pentru el o prada, nici nu o sa mai cad in capcanele lui asa usor.

Dupa ce iau Cina Domnlui adesea petrec un timp mai lung meditand in duhul meu, incalzindu-ma in acea lumina minunata care emana din viata Lui. Uneori sunt intr-o asa armonie cu Dumnezeu incat am vazut stralucirea propriului meu duh.

Dumnezeu mi-a ingaduit sa urc muntele Everest ca sa il consacru pentru El si sa distrug legaturile diavolului care tin multe natiuni captive in acea zona. In timpul expeditiei, am avut o experienta unica cu lumina prezentei Lui. A trebuit sa urcam 9 zile prin Himalaia ca sa ajungem la baza noastra unde trebuia sa ne adapostim. In unele zile calatoria a durat si 12 ore. Intr-una din aceste zile, am urcat un pisc care parea fara sfarsit, 5000 feet fara oprire. Unii dintre mijlocitori, care trebuiau sa ramana la jumatatea drumului ca sa acopere expeditia in rugaciune, erau cataratori neexperimentati. Au inceput sa ne incetineasca catararea foarte mult. Noaptea a cazut peste noi si nu aveam lanterne, de vreme ce se presupunea ca ajungem la destinatie pe la jumatatea amiezei. Nu mai puteam sa vedem nimic

Erau stanci peste tot si a inceput sa ploua. Situatia era critica pentru ca nu era nimeni caruia sa ii putem cere ajutorul. Am inceput sa ne rugam pentru o minune, acesta fiind singurul lucru care ne putea salva. Dintr-o data ceva minunat s-a intamplat. Trupurile noastre au inceput sa emita lumina, luminandu-ne calea. Era o lumina albastruie redusa, dar ne-a permis sa vedem unde sa facem urmatorul pas. A fost o experienta extraordinara.

La inceputul secolului ai 20 lea, Dumnezeu l-a ridicat pe John G. Lake, unul dintre cei mai puternici oameni din istoria Imparatiei lui Dumnezeu. El a fost un misionar american in Africa. A fost cunoscut pentru extraordinarul dar de vindecare in care s-a miscat in lucrarea lui. Sfintenia si cunostinta lui asupra lui Dumnezeu au inspirat multe lucrari in ziua de azi.

John G. Lake a practicat Cina zilnic, si asta i-a afectat puternic viata fizica si spirituala. Multi misionari au mersi in Africa in acele zile si au murit de diverse boli care erau dezlantuite pe continentul negru. Cu toatea acestea John nu a fost niciodata bolnav. Acesta a atras atentia catorva investigatori, care au cerut o mostra din sangele lui pentru analize. Au vrut sa descopere ce il tine pe misionar intr-o asa de buna stare de sanatate. Au luat mostra si au adaugat tot felul de germeni (microbi) a celor mai fatale boli. Bibliografii lui spun ca sangele lui emitea o lumina care ardea germenii. Viata lui Dumnezeu a devenit una cu sangele misionarului.

Lumina are si o alta caracteristica, ne lumineaza intelegerea. Lumina Lui ne lumineaza fiinta in interior si ne conduce spre revelatia mareata a misterului ascuns a lui Dumnezeu. In cartea mea Asezat in locurile ceresti, vorbesc despre cum sa devi emitator de lumina in profunzime. Viata, lumina si dragostea lui Dumnezeu sunt intim legate de sangele Lui.

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU SE GASESTE SI SE MANIFESTA IN SANGELE LUI ISUS

Dumnezeu este dragoste. Acea dragoste a fost continuta in sangele Tatalui care a intrat in pantecele Mariei la conceptia lui Isus. Isus a fost nascut purtand marca dragostei care intrece orice intelegere.

Acesta dragoste da totul fara rezerve. Aceasta este natura Tatalui, care s-a dat pe Sine si s-a dat fara masura. Dragostea lui Dumnezeu este usa spre tot ce El reprezinta si spre tot ce El poseda.

Dumnezeu a creat omul datorita dragostei. El a avut nevoie de o fiinta ca El, in care sa toarne esenta dragostei Lui. In felul acesta am fost creati, sa fim cel mai iubit lucru pe care El il are.

Dragostea este plinatate. Unde exista dragoste exista pace, bucurie si o satisfactie deplina. Nu exista nici o dorinta, realizare sau scop care sa contina tot ce dragostea poate sa ofere duhului si sufletului omului. Chiar si trupul primeste beneficii, fiind umplut cu sanatate si vitalitate pe care doar dragostea le poate aduce vietii.

Dragostea nu este un sentiment. Omul nu o poate crea pentru ca este de origine dumnezeiasca. Dragostea este o persoana. Este Isus incarnat. El doreste sa traiasca prin noi si sa umple pamantul cu dragoste. El este Invatatorul si Datatorul dragostei perfecte. De aceea El a zis:

 

Prin aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii pentru altii. (Ioan 13:35)

Sangele Lui contine aceasta dragoste minunata, in timp ce il bem, devenim din ce in ce mai mult umpluti cu acesta. Incepem sa Il intelegem si sa Il dorim mai mult decat orice pe lume. Vieti pline de dragoste prin sangele lui Isus. Ne ajuta sa iubim acolo unde e dificil sa iubim. Ne calauzeste sa uram toate separatiile pentru ca aceasta a facut si Isus: El i-a iubit pe cei care au gresit fata de El, inchizand bresa (despartitura) dintre Dumnezeu si om si impacandu-ne din nou cu Tatal.

Scriptura spune ca sangele lui Isus vorbeste. Striga la Dumnezeu pentru ca a fost scurs. Dar dragostea continuta in acest sange ne strange si ne aduce la Isus. Dragostea Lui geme dupa noi pentru ca nu poate sa suporte sa fie separat de obiectul dragostei Lui, punandu-si viata la dispozitia noastra.

de Isus, Mijlocitorul legamantului celui nou, si de sangele stropirii, care vorbeste (despre indurare) mai bine decat sangele lui Abel (care a strigat dupa razbunare) (Evrei 12:24)

Manifestarea maxima a dragostei Tatalui este ca El l-a dat pe Fiul Lui preaiubit ca jertfa pentru pacatele noastre. Dragostea Lui pentru noi a fost mai mare decat durerea pe care a simtit-o cand L-a vazut pe Isus brutalizat si pus la moarte pe cruce.

Dragostea nu respinge, dragostea rascumpara. Dragostea are intentii bune indreptata spre om. Se concentreaza nu asupra defectelor ci asupra calitatilor. Nu considera faptele noastre ca fiind importante ci mai decgraba cine suntem in El. El a suferit si s-a expus reprosului in fiecare zi, ca sa poata fi un stindard neschimbat al dragostei pentru noi.

Dragostea nu isi inchide inima in fata tradarii, indiferentei si dispretului. Apare in fiecare dimineata, dulce si delicata, intotdeauna incercand sa faca ce e mai bun. Este blanda. Cauta intotdeauna o cale sa faca bine, sa multumeasca, sa creeze un moment placut. Cu delicatese incearca sa slefuiasca locurile zglonturoase.

Dragostea are o rezistenta de lunga durata. Este rabdatoare si buna. Niciodata nu demonstreaza invidie si niciodata nu clocoteste cu gelozie (invidie). Nu se lauda, nu se faleste. Nu isi manifesta aroganta. Nu este mandra sau aroganta. Nu este nepoliticoasa si niciodata nu se comporta nemanierat.

Dragostea nu este egoista. Nu isi cere drepturile, nu cauta sa isi sustina propriul mod de a face lucrurile pentru ca dragostea nu isi vede de propriile cai.

Dragostea nu este iritabila. Nu se simte amenintata si nu tine pica. Nu se bucura de nedreptate si nu doreste sa faca rau. Se bucura cand adevarul si dreptatea prevaleaza. Nu se simte jignita. Nu tine socoteala greselilor.

Dragostea indura totul. Este intotdeauna gata sa creada ce e mai bun despre fiecare persoana. Este plina de speranta si credinta tot timpul. Intotdeauna ramane puternica in orice situatie.  Se sacrifica la infinit si da fara limite. Este brava, luptatoare, si nu este intimidata in fata niciunui dusman. Nu da inapoi, castiga. In ea nu exista frica. Poate face totul, si nimic nu o poate opri. Dragostea rupe in bucati inamicii fiorosi, si cucereste raurile salbatice in dorinta sa de a-l salva pe cel care se ineaca. Dragostea este contagioasa. Demoleaza pereti de nedemolat. Schimba inimi de piatra in inimi de carne. Are mii de cai inaccesibile si unde nu exista o cale, o creaza.

Dragostea niciodata nu esueaza. Niciodata nu decade, niciodata nu devine demodata (invechita), niciodata nu abandoneaza o cauza, si niciodata nu inceteaza sa existe. Dragostea nu poate fi invinsa de nimeni si de nimic. Dragostea este forta cea mai puternica din univers. Este cea mai pura manifestare a fiintei Sale. Este ceea ce Il face pe Dumnezeu vizibil si palpabil pe pamant.

Acesta este ceea ce noi bem cand ne impartasim cu sangele Lui. In asta ne transformam si asta luam pentru noi cand facem acea dragoste sa fie a noastra in fiecare zi. Sangele lui Isus fuzioneaza (se identifica) cu al nostru, cand Ii permitem sa traiasca si sa isi exprime dragostea fata de lumea care este pierduta.

Dragostea Lui este un foc lichid, care curge prin venele noastre.  Ne face sa facem lucruri pe care nu le-am face in alte imprejurari. Este o dorinta care arde pentru sufletele pierdute. Este ca un magnet urias, care ne trage inspre cei in nevoi si inspre cei care doresc sa simta ca conteze pentru cineva. Este cea mai puternica forta a lui Dumnezeu. Dragostea Lui ne constringe sa facem orice sacrificiu. In El, putem implini orice fapta, nu ne gandim la pretul ce trebuie platit.

Omul natural poate doar sa aspire la o imitatie ieftina a dragostei care se afla in Hristos, care are puterea sa invinga tot. Dragostea omului este conditionata. Este incapabila sa ajunga la nivelul de sacrificiu si de moarte launtrica ceruta pentru ca sa poti iubi din toata inima.

In sangele ui Isus curge acesta forma incoruptibila a dragostei lui Dumnezeu. Din timpul in care Isus era in trup, sangele Lui ne vorbeste continu despre sacrificiul Lui. De fiecare data cand Isus a vazut mieii adusi ca jertfa pe altarul templului, sangele Lui i-a vorbit despre sacrificiul dragostei in care El va fi transformat. El era Mielul sacrificat inainte de intemeierea lumii.  Aceasta a fost ca o pecete pusa pe sangele Lui

Cand bem din sangele Lui asta ne face o jertfa placuta pe altar. Ne da taria si convingerea dragostei cu care El iubeste, convingerea a ceea ce El a dat pe cruce, a sacrificiului cu care El s-a sacrificat. Cand simtim ca e imposibil sa iubim pe cineva, band din sangele Lui, aceasta va schimba sentimentele noastre si ne va schimba inima.

Cand bem din sangele Lui, asta ne va calauzi sa iertam ceea ce este de neiertat. Cand luam Cina, si nu am fost in stare sa ajungem la libertatea iertarii de pline, sacrificiul de pe cruce vine intre noi si acea persoana care ne-a ranit. Isus Cel care a iertat pe cruce, va deveni trup in fiintele noastre. Nu doar vom ierta ci vom dori sa facem ceva frumos pentru acea persoana. Asa ne-a iubit si iertat El.

Cand bem din sangele Lui, asta ne conduce sa vedem ceea ce El vede, intotdeauna vazand solutii acolo unde omul natural si-a pierdut toate sperantele.

3. PUTEREA SANGELUI LUI ISUS

Sangele lui Isus are putere pentru ca este legat intim de slava lui Dumnezeu. Este singura manifestare palpabila a vietii perfecte a Tatalui. A fost in acelasi timp uman si divin. A fost ceresc si fizic. In el, cerul si pamantul s-au unit. In Isus, Dumnezeu si omul au devenit una.

Cand aceasta componenta a intrat in Sfanta Sfintelor, in cer si s-a asezat pe scaunul indurarii, slava lui Dumnezeu a devenit una cu omul. Omul Isus a fost prima fiinta din carne si oase care a continut puterea slavei Sale.

Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El  (Coloseni 1:19)

Sangele Lui elibereaza continu putere, judecand si distrugand orice se opune dreptatii Celui Preainalt. Este un foc care arde, pe care diavolul nu il poate suporta.

Sangele lui Isus contine toata autoritatea lui Dumnezeu. Vorbeste despre victoria Lui. Ii aminteste diavolului cum jertfa lui Isus a declansat puterea lui Dumnezeu asupra iadului, luand de la diavol cheile autoritatii asupra pamantului si asupra oamenilor.

 

Nu te teme! Eu sunt Cel Dintai si Cel de pe Urma, Cel Viu. Am fost mort, si iata ca sunt viu in vecii vecilor. Eu tin cheile mortii si ale Locuintei mortilor. (Apocalipsa 1:17b-18)

Cand bem sangele Lui, duhul nostru este inundat cu acea putere glorioasa. Sufletul nostru bea din el, apoi trupul nostru, pana ce intreaga noastra fiinta este saturata cu o putere de neinvins.

De cand eu si cu sotul meu bem si mancam aceasta mancare spirituala, aproape in fiecare zi nivelul nostru de revelatie si experientele spirituale cu Dumnezeu au crescut intr-un mod puternic. Lumina sangelui lumineaza si deschide inaintea noastra Imparatia lui Dumnezeu si suntem transformati din ce in ce mai mult in asemanare cu El

 

Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului. (2 Corinteni 3:18)

Cateodata cand intram adanc in rugaciune, putem sa ne vedem saturati si cufundati in acel sange. E ca si cum am fi imbibati intr-o cada cu sange si intregile noastre finite sunt umplute cu el. Vedem fluxul puterii Sale ca mii de mici fascicule de lumina care ne umplu cu puterea Lui.

Aceasta nu este o simpla invocare a sangelui Lui. Avem o continua partasie cu el, ca sangele Lui sa umple vietile noastre complet.

Multi oameni au fost invatati sa invoce puterea sangelui lui Isus, dar ei nu au experienta vie in launtrul lor cu acest sange. Duhul Sfant ne-a invatat ca nu ceea ce spunem are putere, ci pozitia din care spunem ceea ce spunem.

Cartea Faptele Apostolilor relateaza povestea fiilor lui Sceva care au incercat sa scoata afara un demon in numele lui Isus, despre care Pavel predica. Numele lui Isus nu a avut nici o putere in ei, pentru ca Isus nu locuia in inimile lor.

Pozitia noastra spirituala este ceea ce da substanta cuvintelor noastre. Este diferit sa proclami puterea Lui, umplut fiind cu sangele Lui, de a vorbi despre ceva ce nu exista in duhul tau.

SANGELE ARE PUTEREA SA DESCHIDA CEEA CE ESTE IMPOSIBIL

Imbibat fiind cu sangele Lui, vocea lui Dumnezeu este atat de clara. Sangele vorbeste in multe feluri diferite. Cerurile se deschid pentru ca sangele are puterea de a deschide orice ii sta in cale. Este un torent de putere atat de mare incat uneori l-am vazut ca o explozie de mare putere, deschizand calea ca un rau involburat de foc, netezind totul in calea lui si rupand legaturile diavolului in lumea spirituala. Sangele lui Isus deschide cai ca planurile lui Dumnezeu sa fie implinite pe pamant. Este o forta care avanseaza si darama ziduri si netezeste muntii. Sangele distruge tot ce sta impotriva voii lui Dumnezeu.

Cand Isus si-a dat duhul si sulita i-a strapuns inima, apa si sange au curs din El. In lumea invizibila un fascicul extraordinar de puternic a stralucit si a rupt perdeaua templului. Calea care era inchisa intre Dumnezeu si om in sfarsit a fost deschisa.

Sangele a penetrate iadul si a deschis usile mortii. Iadul  a fost umplut cu puterea victorioasa a sangelui Mielului. Lanturile care ne tineau legati au inceput sa se rupa, sa cada, cand au simtit puterea sangelui Lui. Totul a ramas devastat in iad si apoi Isus a luat cheile locuintei mortilor. Totul a inceput sa tremure ca si cum ar fi fost scuturat de efectele rasunatoare ale unei explozii. Sangele a deschis calea ca Isus sa poata sa se ridice si sa invie. Puterea a venit spre mormant si a mutat piatra. Perdeaua templului a fost rupta, si mormantul a fost transformat in reflectia Sfintei Sfintelor din cer. Slava lui Dumnezeu a umplut totul si spendoarea invierii a stralucit din mormant in toata puterea ei. Doi heruvimi insotesc prezenta lui Dumnezeu pe Chivotul Legamantului si doi ingeri si-au facut aparitia sa faca slava Lui accesibila omului. Sangele a deschis cerurile, ca ele sa poata fi revelate copiilor lui Dumnezeu. In acest fel, copii Lui pot fi transportati in cer in aceasta viata si in cea care va veni.

Sangele este inca canalul care ne uneste cu dimensiunea cerului. Uneori Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a merge in al treilea cer inaintea tronului Lui, la fel ca si in celelalte locuri ceresti care apartin Imparatiei lui Dumnezeu, cum i s-a intamplat apostolului Pavel (spun asta cu toata umilinta, fara sa ma compar in vreun fel cu marele apostol). De fiecare data cand aceasta s-a intamplat, a avut de a face cu imbibarea cu sangele Lui.

Sangele lui Isus are o putere care deschide, ca o cheie care deschide misterele lui Dumnezeu.

 

Pentru ca sa li se imbarbateze inimile, sa fie uniti in dragoste (in sangele Lui care reveleaza dragostea Lui) si sa capete toate bogatiile plinatatii de pricepere, ca sa cunoasca taina lui Dumnezeu Tatal, adica pe Hristos, in care sunt ascunse toate comorile intelepciunii si ale stiintei. (Coloseni 2:2-3) (parte adaugita)

 

LUCRAREA FINALA ESTE REVELATA IN FIECARE ASPECT IN CARE SANGELE A FOST VARSAT

Fiecare din cele sapte parti ale suferitelor lui Hristos in care sangele Lui a curs sunt usi spre mistere ascunse care se deschid si se reveleaza in partasie cu sangele Lui. Crucea este un infinit paradis al picaturilor de sange, fiecare plina de lumina si revelatie. Este intrarea in orasul ceresc, in locurile in care locuieste Duhul si spre locurile ceresti.

Mii de experiente ale cunoasterii profunde si revelatii stau inaintea credinciosului care gaseste aceasta cheie, si plonjeaza in acest rau de lumina.

SANGELE DIN SUDOAREA DE PE FRUNTEA LUI

Victoria asupra tuturor durerilor si suferintelor sufletului se gasesc in acele picaturi de sudoare de pe fruntea Lui. Puterea care ne supune vointa, vointei lui Dumnezeu este gasita acolo. Putem bea din aceleasi picaturi, si putem sa supunem lui Dumnezeu fiecare dorinta care se opune Lui. Acestea sunt picaturi de sange care ne duc la un nivel fara precedent in mijlocire. Ele atrag ingerii lui Dumnezeu, sa ne ajute sa murim fata de noi si sa ne asiste cand trecem testele de purificare, care fara sangele Lui si ingerii Lui, ar fi imposibil pentru noi sa trecem prin ele.

 

Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine! Totusi faca-se nu voia Mea, ci a Ta…….A ajuns intr-un chin ca de moarte si a inceput sa Se roage si mai fierbinte; si sudoarea I se facuse ca niste picaturi mari de sange care cadeau pe pamant. (Luca 22:42, 44)

SANGELE CARE A CURS DIN PALME SI A TASNIT PE FATA LUI DESFIGURATA

Sangele care a curs din palme si a tasnit pe fata desfigurata a lui Isus, ne da victoria asupra mandriei si vanitatii si ne salveaza din jugul (legatura) rusinii si a respingerii. Ne da puterea sa suportam cand oamenii ne umilesc si ne batjocoresc. Ne permite sa fim ca El in timp ce ne pierdem reputatia. Ne ajuta sa vedem frumusetea cereasca si divina cand frumusetea din noi a fost distrusa, ca frumusetea Lui sa straluceasca prin fiintele noastre. Cand sufletul si duhul sunt pline cu aceasta frumusete, cuvintele omului nu mai conteaza.

De multe ori Dumnezeu mi-a cerut sa iert pe cei care m-au distrus cu batjocurile si reprosurile lor. Band acest vin mi-a intarit inima sa iubesc, sa iubesc si iar sa iubesc, acolo unde omul natural nu are capacitatea de-a o face.

 

Atunci L-au scuipat in fata, L-au batut cu pumnii si L-au palmuit, zicand: “Hristoase, proroceste-ne cine Te-a lovit? (Matei 26:67-68)

…..Judecatorul (Regele) lui Israel este lovit cu nuiaua pe obraz  (Mica 5:1b)

Dupa cum pentru multi a fost o pricina de groaza – atat de schimonosita Ii era fata si atat de mult se deosebea infatisarea Lui de a fiilor oamenilor (Isaia 52:14)

SANGELE CARE S-A SCURS CAND BUCATI DIN BARBA I-AU FOST SMULSE

Barba Lui vorbeste despre preotie. Prin acest sange revendicam preotia pierduta care ne piermite sa slujim inaintea prezentei Lui. Din barba lui Isus, ungerea Lui curge peste intregul trup, cum s-a intamplat si cu Aaron, marele preot.

Este ca untdelemnul de pret, care, turnat pe capul lui, se coboara pe barba, pe barba lui Aaron, se coboara pe marginea vesmintelor lui. (Psalmul 133:2)

Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau, si obrajii, inaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns fata de ocari si de scuipari (Isaia 50:6)

SANGELE SCURS IN TIMPUL BATAII CARE I-A BRAZDAT SPATELE

Noi bem victoria asupra tuturor bolilor din trupurile noastre atunci cand bem acest sange. Asa cum Isus a luat asupra Lui pacatele noastre, El a suferit deasemenea ca sa poarte in trupul Lui toata boala si durerea.

Isus nu a fost niciodata bolnav in timp ce era pe pamant. El a fost un om fara pacat, si aceasta i-a protejat trupul ca diavolul sa nu il poata atinge. Satan poate atinge doar natura cazuta datorita pacatului. Printul raului a dorit sa il distruga pe Isus cu toate bolile, dar nu a putut. Cand a fost pe cruce, Isus s-a acoperit cu pacat. Aceasta a atras toate bolile si El a dus aceste boli la moarte, prin propria moarte. Acesta este unul din cele mai puternice lucruri care s-au intamplat la Calvar si care ne da posibilitatea trairii unei vieti pline de sanatate. Ar fi dificil pentru un trup spalat continuu cu sangele lui Isus sa devina bolnav. Dumnezeu ne-a chemat in aceasta generatie sa intram si sa luam in posesie ceea ce Isus a facut pentru noi prin jertfa Sa.

 

Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. (Isaia 53:4-5)

Cand sotul meu si cu mine suntem atacati in trupurile noastre, in loc sa alergam la medic, ne apucam de puterea care este in sangele si trupul lui Isus. Privim la ranile Lui si la sangele Lui varsat si declaram, credem cu toata inima ca aceste rani nu au fost in zadar pentru noi. El a dat sentinta mortii pentru toate bolile, si noi trebuie sa credem asta si sa bem odata cu acel sange biruinta noastra asupra tuturor bolilor.

SANGELE PRODUS DE COROANA DE SPINI

Acest sange l-a incoronat ca Rege al regilor si Domn al domnilor. I-a dat biruinta peste imparatia diavolului. A cucerit domnia peste pamant. Aceasta ne da noua pozitia de regi si capacitatea de a domni cu Hristos. Acest sange a cucerit locurile intarite din lumea spirituala si din mintea omului. Band acest sange, noi cucerim viata gandurilor noastre, ca sa putem avea gandurile lui Hristos. Luam pentru noi constiinta lui Hristos.

Isus omul, a crezut tot ce s-a scris despre El. A stiut ca tot ce exista in Duhul Lui a invadat intreaga Lui natura umana inainte ca sa devina Hristos. El si-a antrenat mintea sa fie supusa duhului Sau, ca sa se vada pe Sine conform realitatii. El era Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Prin partasia cu sangele Lui, permitem adevarului despre cine suntem noi, sa penetreze mintile noastre, pana cand pur si simplu devenim tot ceea ce este scris despre noi.

 

si orice gand il facem rob ascultarii de Hristos (prin armele Duhului). (1Corinteni 10:5b) (parafrazat)

Au impletit o cununa de spini, pe care I-au pus-o pe cap, si I-au pus o trestie in mana dreapta. Apoi ingenuncheau inaintea Lui, isi bateau joc de El si ziceau: “Plecaciune, Imparatul iudeilor!” Si scuipau asupra Lui si luau trestia si-L bateau in cap.(Matei 27:29-30)

SANGELE SCURS DIN RANILE CAUZATE DE CUIE

Din acest sange obtinem biruinta asupra nelegiuirii, asupra pacatului, asupra cailor noastre strambe. Acest sange deschide calea dreptatii, restaureaza caile destinului nostru. Deschide drumuri sa ducem Evanghelia unde nu exista nici un drum sau cale sa fie dusa.

 

Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.( Isaia 53:11b)

Caci mainile va sunt manjite de sange, si degetele, de nelegiuiri (Isaia 59:3a)

Sangele vindeca deasemenea pamantul contaminat cu nelegiuirile noastre

..pe pamant, nedreptate mainile voastre impletesc. ( Psalm 58:2b – Biblia ortodoxa)

SANGELE SCURS DIN COASTA LUI, CAND A FOST STRAPUNS DE SULITA

Partasia cu sangele lui Isus ne va permite sa Il cunoastem in mod intim. Va incepe sa ne schimbe incat sa fim in stare sa patrundem cele mai sensibile parti ale inimii Lui. Acesta este unul din cele mai mari privilegii la care o fiinta umana poate aspira. Dumnezeu va deschide aceasta parte a fiintei Sale doar celor pe care ii considera a fi mireasa Lui. Mireasa Lui Il doreste mai presus de orice. Ea merge oriunde merge El. Ea Il urmeaza din cauza a ceea ce este El, si nu din cauza binecuvantarilor care pot veni de la El.

Ioan a fost singurul ucenic care a avut harul sa ajunga la aceasta adancime. El l-a iubit pe Isus mai mult ca ceilalti. El l-a urmat pe Isus la cruce, in timp ce ceilalti s-au ascuns de frica de a nu isi pierde vietile. Frica generata de armata romana nu a contat pentru el. El pur si simplu a vrut sa fie aproape de preaiubitul lui; cu prezenta lui si cu ochii lui, Ioan a vrut sa transmita un mesaj: “Tu nu esti singur, sunt cu tine pana la final. Daca asta inseamna sa imi pierd viata, cu placere voi muri alaturi de Tine”.

Cand iau Cina, de multe ori meditez la toate aceste feluri prin care sangele lui Isus s-a scurs, si le iau pentru mine. In cruce exista asa de multa bogatie. Exista usi spre intalniri de nedescris cu Dumnezeu.

Multi oameni aud despre cruce si despre nevoia de a abandona totul acolo. Dar ei experimenteaza frica si durere, ca si cum ceva vital este pe cale sa fie luat de la ei. Ceea ce ei nu stiu este ca atunci cand lasam acolo putinul pe care il avem, partile viciate ale fiintei noastre, lucrurile pe care le iubim pe pamant, intram intr-un loc in care toate lucrurile sunt rascumparate si perfecte. Patrundem in odaia in care ne conectam (legam) cu Domnul, unde ne sunt date toate lucrurile si unde ne sunt ascultate toate rugaciunile. Acesta este cel mai grozav loc in care putem vreodata sta.

Cand Dumnezeu ne-a dat privilegiul de a-si deschide inima spre noi, intelegem compasiunea Lui intr-un mod care va face acea compasiune sa devina parte din noi. Cand ne vom gandi la lama ascutita a pacatului care L-a taiat in bucati, vom deveni sensibili la durerea adanca pe care El a simtit-o. Vom fi saturati cu mila care vine doar din Dumnezeu.

Vom intelege ca in locurile ceresti exista nivele diferite de experimentare si vedere a lui Dumnezeu, de la manifestarea clara si frumoasa a fetei lui Isus la sfere de nedescris ale slavei Lui, unde Moise a intrat cand s-a ascuns in despicatura stancii.

Prin sangele Lui, si dorinta noastra de a ne conforma inimii lui Dumnezeu, El ne reveleaza cerul si bogatiile Imparatiei Sale.

SANGELE L-A INVINS PE DIAVOL

 

 

VIZIUNEA PROFETICA A PUTERII SANGELUI LUI ISUS

Atunci cand am fost luata prima data la cer, am inteles puterea glorioasa a sangelui lui Isus. Eram cu disperare indragostita de Isus. Vroiam sa Il vad, sa Il ating, sa Il iubesc cu toata fiinta mea. Inima mea simtea ca moare de dorul de a fi cu El, intr-un mod diferit de ceea ce experimentasem deja.

Ma inchinam in biserica in care fusesem pastor in Mexico City, cand un fel de nor al Duhului Sfant m-a inconjurat. Dintr-o data am fost luata intr-o alta dimensiune si nu mai eram pe pamant. Am fost inconjurata peste tot de lumina. Lumina era vie, si se misca ca si cum un dans ar avea loc prin reflectiile si diferitele efecte de lumina inaintea ochilor mei.

Neasteptat, din interiorul luminilor stralucitoare, a aparut o figura glorioasa care arata a fi Fiul lui Dumnezeu. Eram inaintea lui Isus. Fara sa spuna un cuvant, El si-a intins mana si un strop enorm de sange de marimea unui pepene a inceput sa pluteasca deasupra capului meu. El a zis: “Bea!!”. Mi-am deschis gura si l-am baut dintr-o singura inghititura. Apoi al doilea si al treilea strop de aceeasi marime au aparut si El mi-a poruncit sa le beau. Dupa ce l-am baut pe ultimul, am cazut pe spate, si am observat ca trupul meu s-a schimbat in rosu. Era plin de sange.

Domnul a ramas in fata mea, inconjurat de acele lumini stralucitoare. Apoi a facut un semn cu mana, si o creatura demonica a aparut si imediat a inceput sa se catere pe mine. Cand demonul mi-a atins trupul, din sangele care era inlauntrul meu, a pornit un foc care instantaneu l-a distrus. Am fost uluita.

Apoi El m-a ajutat sa ma ridic. Eram inca plina de acel sange peste tot, pe dinlauntru si pe dinafara. Apoi El a facut sa apara in fata mea un fel de tesatura care arata ca o tumoare. El a spus: “Aceasta este o boala fatala. Vreau sa iti arat puterea sangelui Meu asupra ei. Nu te teme. Deschide-ti gura si mananc-o.” Cand am facut asta tumoarea a fost arsa instantaneu cand a intrat in contact cu sangele. Am fost uimita. Apoi El mi-a spus: “Mananca trupul Meu si bea sangele Meu, pentru ca iti voi da o mare biruinta asupra raului si bolii”

Apoi m-am uitat si am vazut ca din trupul Lui a stralucit un foc care nu il consuma. A fost ca si cum te-ai uita la o energie pura, care se misca in fiinta Lui. S-a oprit in fata mea. Aveam mainile ridicate. Si-a pus mainile peste mainile mele si apoi fata in fata fetei mele. Inima Lui batea langa inima mea. Apoi a spus: “Va veni vremea cand voi veni la poporul meu asa, maini la mani, ochi la ochi, gura la gura, inima la inima”. In acel moment, o energie puternica a venit din trupul, fata si mainile Lui si m-a imbibat. Am crezut ca o sa mor. Forta care a patruns in mine a fost atat de puternica incat am crezut ca o sa explodez. In acel moment moment inima mea spirituala a fost strapunsa de acea putere si o durere intense mi-a invadat inima de carne. Asta s-a intamplat cand am revenit in dimensiunea pamanteasca (pe pamant).

Sase ore au trecut, dar oamenii din biserica nu au plecat de langa mine. Asteptau sa ma intorc din transa in care fusesem. Doar Dumnezeu i-a putut tine sa stea acolo pentru ca nimic din ceea ce mi se intampla mie nu li s-a intamplat lor inainte sa ii ajut sa inteleaga ceea ce s-a intamplat cu mine. Eram pe podea incapabila sa ma misc, greutatea slavei lui Dumnezeu era asa de puternica peste mine.

O femeie demonizata care era in congregatie in acea zi s-a apropiat de mine. Imi amintesc ca doar am atins-o si demonul a strigat si a parasit-o.

Nu puteam sa ma ridic, dar puteam sa vorbesc. Asa ca am inceput sa-i chem pe toti membrii bisericii mele, unul cate unul sa dau (sa transfer) inimilor lor puterea care stralucea in mine. Nu vom uita niciodata acea zi.

Ceea ce s-a intamplat in acea transa a devenit un pilon de credinta si incredere in sangele lui Isus. De atunci impartasirea cu sangele lui Isus si proclamarea sangelui ca o arma au o mult mai mare insemnatate pentru mine.

Cativa ani mai tarziu, am avut o experienta prin care nu as fi reusit sa trec daca nu as fi avut aceasta conceptie despre sangele lui Isus. Ma intorceam dintr-o calatorie de mijlocire din Polonia unde ne-am rugat in lagarele de concentrare de la Aushwitz si Treblinka. Am purtat razboi spiritual pentru a elibera acea natiune de duhul mortii care a ramas acolo dupa Holocaustul evreilor.

Intr-o noapte dupa intoarcerea mea in Mexic, dintr-o data m-am trezit cu sentimentul  ca o prezenta demonica a intrat in camera mea. Inima mi-a batut puternic, si cand am deschis ochii l-am vazut pe Satan in fata mea. Fata ii era rosie si plina cu vene negre iesite in evidenta. Dintii lui erau cumpliti, la fel ca a unui lup care ataca. Trupul era negru si suplu. Aripile erau ca ale unui dragon si pareau a fi facute din foc. Ochii ii erau galbeni cu pupile de un negru intens. S-a uitat la mine cu ura si cu determinarea de a  ma omora.

M-am uitat la el si spre surprinderea mea toata fiinta mea a intrat intr-o pace absoluta. Cu o totala liniste, l-am intrebat pe Duhul Sfant ce ar trebui sa fac. El mi-a raspuns “Manifesta sangele lui Isus care este in tine”

In acel moment, mi-am vazut trupul transformandu-se in rosu din nou, complet imbibat cu acel sange puternic care l-a invins pe diavol la cruce, si mi-am pus toata concentrarea pe acea putere care se afla in sange. Dintr-o data a inceput sa straluceasca. O explozie puternica de putere a plecat din trupul meu, ca un fulger de lumina care pur si simplu l-a electrocutat pe diavol, facandu-l sa plece din prezenta mea.

Camera a fost umpluta cu prezenta lui Dumnezeu. Trupul meu era fara putere, datorita cantitatii de putere care a plecat din mine. In acelasi timp, intreaga mea fiinta se bucura de mareata victorie pe care Domnul mi-a dat-o.

Din nou m-am gandit la versetul care spune:

 

Si ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturiei lor si nu si-au iubit sufletul lor, pana la moarte.(Apocalipsa 12:11)

Armata lui Dumnezeu din zilele din urme va fi formata din oameni care intr-adevar inteleg sangele, razboinici plini de putere in duhurile lor si de neinvins. Diavolul se teme grozav de cei care inteleg acest mister.

SANGELE VORBESTE

Cuvantul lui Dumnezeu spune ca sangele vorbeste. Sangele lui Abel a vorbit (a strigat) dupa razbunare, la fel cum am vazut mai devreme ca sangele lui Isus a vorbit in vederea milei.

Sangele are un sunet special in lumea spirituala. Sangele inocent al martirilor striga zi si noapte ca Dumnezeu sa le aduca dreptatea. Sangele lor este inaintea tronului Tatalui ca un monument care va elibera judecata peste imparatia celui rau.

Cuvantul spune ca Fiul  lui Dumnezeu a venit sa distruga lucrarea diavolului. Sangele lui Isus este cel mai grozav element al mijlociriii lui Isus pentru noi in fata Tatalui.

Cand sangele lui Isus este manifestat in imparatia intunerecului, produce sunete de judecata asa de puternice incat terorizeaza armatele diavolului. Acel sunet deschide si cel mai dens intunerec, ca prezenta lui Dumnezeu sa fie manifestata

Imi amintesc o puternica experienta care a avut loc la sfarsitul anului 1990. O miscare de guerilla a avut loc in statul Chiapas in sudul Mexicului. Mii de crestini au fost omorati de grupul de teroristi. Sangele fratior nostri striga de-a lungul tarii. Durerea fata de ceea ce s-a intamplat m-a tinut treaza noaptea, si petreceam noptile in mijlocire.

Guvernul a anulat accesul tuturor slujitorilor straini in acest stat datorita varsarii de sange. Pastorii au dorit sa se foloseasca de acest prilej si sa duca Evanghelia oamenilor care sufereau acolo. Au dorit sa il aduca pe evanghelistul Alberto Mottesi pentru o cruciada evanghelistica, dar nu au putut obtine permisiunea pentru asa ceva.

Domnul mi-a vorbit si mi-a spus: “Ei l-au biruit prin sangele Mielului si prin cuvantul marturisirii lor, si nu si-au iubit viata chiar pana la moarte.(Apocalipsa 12:11). Du-te si declara sunetul sangelui Meu in inima conflictului din Chiapas”

Ascultand de cuvantul Lui, am inchiriat o cladire in San Cristobal de las Casasa si am chemat oamenii lui Dumnezeu. Acea noapte a fost extraordinara. Am vazut cum cerul a devenit rosu si cum o perdea a sangelui Lui a acoperit orasul. Ceea ce am vazut a fost fizic, dar in lumea spirituala am stiut ca sangele Lui a coborat sa implineasca ceva minunat. Am inceput sa ne inchinam, sa slavim sangele lui Isus. Cand ungerea a ajuns la punctual culminant, Domnul mi-a spus “Acum profeteste ca sunetul sangelui martirilor care este in acest oras se va manifesta”. Am facut asta si apoi s-a facut liniste.

Un sunet a inceput sa se ridice din pamant. A fost ca ecoul miilor de indieni dintr-o arena de tauri. Am putut sa vad asta cu ochii spirituali. S-a ridicat incercand sa atinga invelisul (mantia) sangelui lui Isus care ne acopera. A existat o mare asteptare. Dintr-o data sunetul si mantia sangelui Lui au devenit una in cer. S-a simtit o explozie de putere, si Dumnezeu a umplut locul cu prezenta Lui. Mii de oameni au cazut la pamant, locul era plin de ungerea lui Dumnezeu. Cerul s-a deschis intr-un mod extraordinar. A lui Dumnezeu sa fie slava.

Din ziua aceea, miscarea terorista a inceput sa se dizolve. Usile au fost deschise, si guvernatorul a dat permisiunea pentru cruciada fratelui Mottesi. A fost un seceris mare datorita manifestarii sangelui lui Isus.

Uneori trebuie sa facem lucruri pe care mintea noastra naturala nu le intelege, dar Imparatia lui Dumnezeu nu este din lumea asta. Sangele lui Isus vorbeste despre mila Tatalui, vorbeste despre judecata asupra diavolului, si ne vorbeste noua despre dreptate si sfintenie. Cand bem sangele Lui, bem dreptatea si sfintenia Lui care devin parte din noi. Suntem umpluti cu lumina ca sa vedem zonele ascunse ale pacatului si motivatiile noastre gresite, si suntem umpluti de frica lui Dumnezeu.

 

Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. (Fapte 2:42-43)

 

SANGELE INVINGE NELEGIUIREA, REBELIUNEA SI  PACATUL

Aceste trei lucruri sunt combinatia puternica pe care diavolul a stabilit-o in om prin samanta cu care a contaminat natura noastra dupa caderea omului in pacat.

Nelegiuirea este radacina raului pusa in om care produce in el dorinta pentru pacat. Pacatul este fructul produs atunci cand nelegiuirea este activata. Rebeliunea este puterea care hraneste nelegiuirea in asa fel incat aceasta sa il impinga continu pe om la pacat

Lucrarea desavarsita de la cruce a adus un final acestei structuri a puterii demonice.

Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti……….Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. (Isaia 53: 5, 11b)

Trebuie sa intelegem ca lucrarea crucii este absoluta. Ceea ce Isus a facut, a facut odata pentru toti, dar este responsabilitatea noastra sa luam pentru noi ceea ce Isus a castigat pentru noi la cruce.

De exemplu, Isus a murit pentru toti pacatosii. Cu toate acestea nu toti oamenii sunt mantuiti. Fiecare persoana trebuie sa vina la Domnul cu pocainta, si sa primeasca pentru el jertfa pentru pacate a lui Isus. Daca aceasta nu se intampla, iertarea de pacate a crucii nu va actiona in acea persoana.

Acesta este adevarul pentru fiecare aspect al crucii. De aceea Domnul ne da o cheie minunata ca sa luam tot ce El a facut pentru noi. Aceasta cheie consta in a manca trupul si a bea sangele Lui. Cand o persoana vine la lumina si umbla in lumina, sangele lui Isus il curata de orice pacat (1Ioan 1:7)

Cand apostolul Pavel, a instituit Cina Domnului, in scrisoarea catre corinteni, ne-a spus sa ne examinam inainte sa luam elementele (painea si vinul). Ne spune sa facem lucrurile clare fata de Dumnezeu, sa venim la lumina ca sa fim curatati de sangele Lui.

Cand un credincios se lupta sa se rupa de pacat, aceasta este datorita unei prezente puternice a pacatului in viata lui. De multe ori acest pacat este intarit de duhuri necurate care fac lupta si mai dificila. Solutia este sa faci pasul pocaintei, dorind din toata inima ca puterea lui Dumnezeu sa te elibereze si sa te transforme. Aceasta determinare a inimii, impreuna cu trupul si sangele lui Isus, va da credinciosului o biruinta totala. Autoritatea invierii este stabilita in fiecare crestin adevarat asa ca ei pot sa scoata afara orice duh rau.

Mai tarziu in aceasta carte, voi vorbi despre puterea trupului Sau care invinge pacatul in cel mai mic detaliu. Dar acum vreau sa intelegi cum actioneaza sangele in acest context. Sangele are o putere care curata si purufica, care patrunde la cele mai adanci radacini ale pacatului, in vietile noastre. Dar ca sa experimentam o biruinta totala, trebuie sa aplicam sangele lui Isus.

In acelasi fel in care sangele natural are puterea de a se purifica eliminand elementele toxice, la fel sangele lui Isus ne curate de toate impuritatile.

In lumea naturala sangele curate trupul si ii furnizeaza substante nutritive, spre exemplu oxigenul. Sangele purifica, hraneste si regenereaza intregul nostru trup. In lumea spirituala, sangele lui Isus smulge fiecare radacina a pacatului, distruge intariturile omului launtric si ne ofera toate elementele vietii si puterii care ne vor duce din slava in slava.

Cand un crestin se lupta pentru a fi sfant, sangele pe care il bea zi dupa zi prin Cina, il va regenera. Pacatul nu doar va fi distrus, dar Domnul prin sangele Lui ne va hrani cu voia Lui. Dorintele noastre pacatoase se vor schimba in dorinte sfinte, bune. Impulsul irezistibil de a face rau, de a minti, de a urma dorintele carnii se vor schimba in impulsuri de a face bine de a ne apropia tot mai mult de Dumnezeu.

SANGELE LUI ISUS SMULGE PACATOSII DIN PUTEREA IADULUI

 

VIZIUNEA SANGELUI SI FOCULUI

Cu ani in urma, Domnul a inceput sa imi vorbeasca despre trei manifestari finale ale Duhului Sfant. Profetul Ioel a profetit despre revarsarea Duhului Sfant, profetie partial implinita in ziua de Rusalii.

 

Da, chiar si peste robii Mei si peste roabele Mele voi turna, in zilele acelea, din Duhul Meu si vor proroci. Voi face sa se arate semne sus in cer si minuni jos pe pamant, SANGE, FOC si un VARTEJ DE FUM (Fapte 2:18-19)

Aici Scriptura nu ne vorbeste despre o catastrofa nucleara, asa cum cred unii. Vorbeste despre revarsarea Duhului Sfant. Sangele, focul si fumul sunt trei elemente prezente in cort (tabernacle, cortul intalnirii din Vechiul Testam) atunci cand Domnul s-a manifestat.

In ziua de Rusalii, Duhul a venit prin foc, in forma limbilor de foc deasupra capului fiecarui credincios. Dar fumul si sangele nu au fost trimise. Acestea sunt pastrate pentru implinirea totala la sfarsitul vremurilor.

Am meditat asupra acestui aspect, cum ar putea arata acest lucru, in timp ce eram pe un vapor in Marea Mediteraneana, si Domnul mi-a ingaduit sa am o viziune minunata. Ma intorceam din prima mea calatorie la Ierusalim. Inima imi era franta dupa ce am vazut marsavia si idolatria care au loc in orasul sfant. Am urcat spre cel mai inalt loc al vaporului. Era noapte si cerul era plin cu stele. Era acelasi cer pe care Avraam l-a vazut cu mii de ani in urma, cand Dumnezeu i-a dat promisiunea despre cat de numerosi vor fi mostenitorii lui.

Am strigat pentru miile de suflete care sunt inca captive in mana diavolului si care au nevoie sa Il cunoasca pe Isus. In timp ce ma rugam, Duhul Domnului m-a dus duhul intre cer si pamant.

Dintr-o data m-am vazut suspendata in stratosfera, si am putut sa vad clar pamantul, gigantic sub picioarele mele. Am vazut continentele, Europa, o parte din Asia si o parte din Africa. Erau toate negre ca si carbunele, si respirau ca o persoana slaba care se lupta pentru viata ei cu ultimele suflari.

Dintr-o data am vazut un vartej imens de foc care a aparut de sub continente si mii de suflete au fost trase de acesta. Erau trasi spre iad, apoi am putut vedea femei grase cu Biblii in mainile lor care se scurgeau in jos spre groapa. Strigau plini de suferinta.

L-am intrebat pe Isus, cine erau aceste femei grase. Mi-a spus “Ele sunt biserici intregi, pline cu cunostinta mintii, dar afundate in pacat. Ei vorbesc despre Mine, dar nu ma cunosc, am vorbit despre ei cand eram pe pamant”:

 

Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: “Doamne, Doamne! N-am prorocit noi in Numele Tau? N-am scos noi draci in Numele Tau? Si n-am facut noi multe minuni in Numele Tau?” Atunci le voi spune curat: “Niciodata nu v-am cunoscut; departati-va de la Mine, voi toti care lucrati faradelege.” (Matei 7:21-23)

Cand am vazut asta, inima mea a fost terminata. Doream sa fac tot ce este necesar sa ii opresc sa mearga in iad. Apoi o cruce gigantica a aparut din cer deasupra continentelor in gura acelui vartej. Era asa de mare incat era mai mare ca pamantul, si a stat acolo unde eram. Crucea era facuta din foc si sange. Aceste doua elemente se roteau si emanau din ea.

Apoi o forta puternica a venit din cruce incercand sa absoarba totul. Fiecare continent parea ca este inghitit de cruce. Mii de oameni erau atrasi de ea, si puterea care iesea din ea era mult mai mare decat acel vartej de foc.

Apoi am vazut pamantul acoperit cu sangele lui Isus in timp ce crucea continua sa isi exercite puterea. Am vazut miliarde de oameni care locuiau pe pamant. Toti fara exceptie aveau o portie din acel sange deasupra capetelor lor, care striga pentru mantuirea lor.

L-am vazut pe Duhul Sfant coborand incet peste tot pamantul si in cer era o explozie de tunet care spunea: “Voi turna Duhul Meu peste orice faptura”. In acel moment, Duhul a luat contact cu sangele care acoperea planeta. A avut loc un efect ca acel al unei bombe atomice, care a umplut toate continentele cu putere. Milioane de oameni s-au ridicat si au fost absorbiti de enorma cruce. Mai multe tunete au fost auzite in cer, si din ele a venit o voce care spunea: “Pun (grefez) in crucea Mea pe adevaratii Mei slujitori. Ei vor manifesta puterea Mea de la cruce, si puterea sangelui Meu si focul Duhului va fi trimis in ei. Imi chem fii si slujitorii sa intre in puterea crucii Mele”

Cand s-a terminat viziunea, duhul meu s-a reintors pe vapor. De atunci, aceasta experienta m-a motivat sa traiesc si sa predic puterea crucii:

 

A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbracat domniile si stapanirile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2:14-15)

 

 

 

                       CAPITOLUL III

 

1. ISUS A VENIT SA ISI STABILEASCA TRUPUL PE PAMANT

Dumnezeu i-a dat lui Isus, al doilea Adam, toata stapanirea si autoritatea nu doar pe pamant dar si in ceruri. Misiunea Lui a fost aceea de stabili Imparatia Tatalui in fiecare natiune. Si pentru a face aceasta, El a avut nevoie de trup, care este alcatuit din noi.

Asa cum deja am vazut, Duhul lui Dumnezeu se uneste cu noi in timpul Cinei, facandu-ne una cu Tatal si cu Fiul. Domnul isi imparte viata cu noi si ne incrusteaza (grefeaza, tatueaza)) in trupul Lui.

 

Noi toti, in adevar, am fost botezati de un singur Duh, ca sa alcatuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; si toti am fost adapati dintr-un singur Duh. (1Corinteni 12:13)

Cuvantu lui Dumnezeu ne spune in Efeseni 4:10-14, ca atunci cand Isus s-a coborat din cer, a implinit toate lucrurile, stabilindu-si trupul misterios pe pamant.

Vointa lui Isus este ca trupul Lui sa creasca si sa dobandeasca toata plinatatea care este in El. Aceasta se va intampla cand toate madularele lui actioneaza intr-o coordonare perfecta. Isus priveste lucrarea finala din cer, acolo unde El este capul. Noi suntem trupul Lui, miscandu-ne in armonie cu El.

Odata cu pierderea esentei Cinei, am pierdut si pozitia (suprematia) trupului. Trupul a devenit divizat si a ramas dezmembrat pe pamant. Incercam sa il unim prin mii de predici, care ne ajuta cel mult sa ne simtim vinovati, dar care duc lipsa de puterea unificatoare care vine doar cand mancam trupul Lui.

Pavel se roaga ca ochii nostril sa fie deschisi ca sa putem vedea si intelege cine suntem si ce inseamna A FI TRUPUL LUI.

Realitatea faptului ca suntem trupul Lui nu inseamna ca esti membru al unei organizatii, sau ca ai calea pregatita spre cer. A fi trupul Lui este un adevar puternic. Inseamna pur si simplu a fi Isus pe pamant, cu toata autoritatea si puterea Lui.

Nu incetez sa aduc multumiri pentru voi, cand va pomenesc in rugaciunile mele. Si ma rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire, in cunoasterea Lui, si sa va lumineze ochii inimii ca sa pricepeti care este nadejdea chemarii Lui, care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti si care este fata de noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pe care a desfasurat-o in Hristos, prin faptul ca L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. El I-a pus totul sub picioare si L-a dat capetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinatatea Celui ce indeplineste totul in toti. (Efeseni 1:16-23)

Acesta este unul dintre cele mai puternice pasaje din Noul Testament. Daca ochii nostri nu sunt luminati sa traim in puterea acestui adevar, ne vom comporta ca niste crestini mergatori la biserica care au o gramada de probleme, crezand ca Dumnezeu uneori ne aude, si alteori nu ne aude.

Care este cheia spre iluminarea ochilor nostri, ca sa putem sa schimbam limitele viziunii noastre? Este frangerea panii la Cina care Il reveleaza pe Hristos in slava Lui.

Pe drumul spre Emaus, ucenicii au umblat cu Isus si L-au auzit vorbind. Dar desi ungerea Lui a fost revelata duhurilor lor, ei nu L-au recunoscut. Asa umbla multi crestini. Sunt langa Isus. Il pot auzi, Ii pot simti Duhul, dar ei nu inteleg intr-adevar ca sunt cu El si in El ca si trup al Lui.

Prin frangerea painii, Isus se reveleaza pe Sine noua si in noi.

 

Pe cand vorbeau ei si se intrebau, Isus S-a apropiat si mergea pe drum impreuna cu ei.Dar ochii lor erau impiedicati sa-L cunoasca…….Pe cand sedea la masa cu ei, a luat painea; si, dupa ce a rostit binecuvantarea, a frant-o si le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii si L-au cunoscut; dar El S-a facut nevazut dinaintea lor. (Luca 24:15-16, 30-31a)

Isus a avut un scop cu aceasta orbire a lor, care mai tarziu a fost ridicata de peste ochii lor. El a vrut sa stabileasca importanta celei mai mari mosteniri care ne-a lasat-o, frangerea painii.

Mancand trupul Lui, aceasta ne va deschide ochii intelegerii, ca sa cunoastem toate bogatiile pe care el ni le garanteaza, ca sa Il putem vedea fata in fata. A-L vedea pe El nu este un privilegiu doar pentru cativa, este mostenirea noastra, si asta ne transforma in asemanare cu El.

 

Peste putina vreme, lumea nu Ma va mai vedea, dar voi Ma veti vedea; pentru ca Eu traiesc, si voi veti trai. In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine si ca Eu sunt in voi. (Ioan 14:18-20)

Observati in aceste doua pasaje cum sunt deschisi ochii nostri spirituali, dupa care putem sa Il vedem si sa ne uitam la El. Stim ca intr-adevar suntem una cu Duhul lui Dumnezeu. Cand ochii ne sunt deschisi, perspective noastra asupra tuturor lucrurilor se schimba.

DEOSEBIND TRUPUL DOMNULUI

Faptul ca Isus a venit sa stabileasca trupul Sau pe pamant este de importanta enorma, pentru ca in felul acesta Dumnezeu isi impregneaza designul (conceptul, planul) Lui in noi. Prin trupul Lui misterios (care suntem noi) El guverneaza si isi aduce Imparatia pe pamant. Deosebirea trupul intr-un mod corect este ceva esential pentru relatia noastra cu Tatal.

Apostolii Noului Testament au vrut sa fie siguri ca intelegem ce inseamna a discerne trupul Domnului. A fi ignorant fata de trupul Lui sau a-L intelege gresit va avea ca rezultat boala, slabiciunea si chiar moartea trupurilor noastre fizice.

Astazi, aceasta este una din cele mai mari probleme pe care le vedem. Trupul lui Hristos este mutilate, divizat peste tot in lume. Mii de crestini sunt bolnavi si multi mor pentru ca ataca sau distrug trupul Domnului care este biserica.

1 Corinteni, capitolul 11 este un pasaj frecvent folosit in timpul actului ritual al Cinei. Cu toate acestea este unul dintre pasajele cele mai gresit interpretate.

 

Caci am primit de la Domnul ce v-am invatat; si anume, ca Domnul Isus, in noaptea in care a fost vandut, a luat o paine. Si, dupa ce a multumit lui Dumnezeu, a frant-o si a zis: “Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, dupa Cina, a luat paharul si a zis: “Acest pahar este legamantul cel nou in sangele Meu; sa faceti lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de cate ori veti bea din el (1Corinteni 11:23-26)

Luand Cina in fiecare zi, mi-a deschis ochii asupra minunatului adevar din acest pasaj. Primul lucru pe care Duhul mi l-a aratat este ca trupul Domnului a fost frant pentru noi. Aceasta nu vorbeste doar despre marea Lui dragoste pentru lume, ci ne pune in situatia de a intelege ce a produs pacatul nostru in trupul fizic a lui Hristos.

Odata, in timp ce mancam trupul Lui, L-am vazut pironit pe cruce cu ranile deschise si cu fata desfigurata. Am putut vedea cate un pacat de-al meu in fiecare rana, cu numele meu scris pe ele. Apoi am auzit clar vocea Lui care mi-a spus: “Acesta este trupul meu care a fost frant din cauza ta”

Un fior oribil a trecut prin fiinta mea cand am realizat ca pacatele mele L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu. Eu, Ana, cu faptele mele, L-am brutalizat (schingiuit) pe preaiubitul meu Isus. L-am dat la moarte. Noi L-am omorat. Intelegerea acestui fapt ne va aduce o convertire autentica.

Aceasta este ceea ce apostolul Petru, plin de Duhul Sfant a spus evreilor in ziua de Rusalii:

 

Sa stie bine, dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi.” Dupa ce au auzit aceste cuvinte, ei au ramas strapunsi in inima si au zis lui Petru si celorlalti apostoli: “Fratilor, ce sa facem?” (Fapte 2:36-37)

Cand intelegem ca fiecare dintre noi L-am omorat, si cand vedem clar ca pacatele noastre L-au strapuns, sufletele noastre vor fi umplute cu durere, si asta produce pocainta adevarata. Cum as putea sa vad lucrarea pacatelor mele, ranindu-L intr-un mod crud si apoi sa ma intorc inapoi la pacat si sa comit acelasi pacat din nou?

Biserica primara traia acest adevar in fiecare zi. In timp ce frangeau painea, isi aminteau ce au facut pacatele lor trupului Domnului. Se uitau unii in ochi altora cand frangeau painea si realizau cum pacatele lor au ranit trupul lui Isus. Sufletele lor traiau acest adevar in fiecare zi. Simteau asta cu inimile lor si asta i-a transformat.

In Evrei cuvintele “in amintirea (memoria) Mea” inseamna a retrai un eveniment, ca si cum s-ar intampla in acel moment. Frangerea painii zilnic in casele lor a fost ceva ce a afectat adanc felul lor de viata, felul in care au gandit, iubit si cunoscut pe Isus. A afectat felul in care s-au raportat unii la altii si chiar felul in care i-au tratat pe necredinciosi. Frica lui Dumnezeu a fost in abundenta in vietile lor. Duhul Sfant a putut sa faca tot felul de semne si minuni intr-o ambianta in care toti umblau in sfintenie. Apostoli simpli ca Anania, au fost condusi de Duhul la nivele uimitoare in ce priveste proorocia. Acesta a fost folosit sa duca Evanghelia unui mare prigonitor al bisericii, Saul din Tars, care deasemenea a fost vindecat si a primit Duhul Sfant prin el. Saul a fost marcat de acest frate necunoscut, si a fost transformat intr-unul dintre cei mai mari apostoli: Pavel.

A fi crestin in acele timpuri era ceva vizibil, palpabil, ceva ce era privit cu admiratie. Aveau trecere inaintea oamenilor (aveau favorul oamenilor) pentru ca credinciosii erau oameni plini de dragostea lui Dumnezeu. Oamenii au vrut sa aiba ceea ce credinciosii aveau. Marea lor preocupare nu era aceea de a avea confortul in aceasta lume indiferent de pret ci acela ca toti sa Il cunoasca pe puternicul Mantuitor, care le-a transformat inimile.

Povestea de la Cina continua prin urmatoarele:

 

Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El. (1 Corinteni 11:26)

Proclamarea mortii Domnului inseamna a vorbi despre moartea Lui si intelegerea ca aceasta moarte este legata de propriile noastre fapte. Inseamna a intelege si a vorbi despre ceea ce pacatul nostru i-a facut lui Isus, despre cum nelegiurea noastra L-a dus la moarte.

Avem nevoie literalmente sa mancam aceasta intelegere asupra mortii lui Isus pana ce tot ceea ce facem si gandim este saturat cu jertfa Lui, ca viata Lui sa se manifeste prin noi. Moartea Lui a invins moartea si imparatia diavolului.

 

Purtam intotdeauna cu noi, in trupul nostru, omorarea Domnului Isus, pentru ca si viata lui Isus sa se arate in trupul nostru…..Astfel ca, in noi lucreaza moartea, iar in voi viata (2 Corinteni 4:10-12)

Transformand Cina intr-un ritual fara viata, aceasta va aduce asupra noastra efectul contrar. Judecata, boala si moartea vin peste biserica. De aceea vedem asa de multi bolnavi printre credinciosi, atat fizic cat si spiritual.

 

De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului. Fiecare sa se cerceteze, dar, pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta. Caci cine mananca si bea isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm.  Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Dar, cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea. (1 Corinteni 11:27-32)

FRANGEREA PAINII ADUCE UNITATE

 

Biserica primara discernea (deosebea) trupul Domnului in ce priveste imensa jertfa a Domnului, si o apreciau in fiecare zi in vietile lor. De asemenea apreciau trupul Lui format din toti credinciosii. Deosebirea trupului Domnului nu se incheie cu crucea. Trupul Lui mistic (simbolic) pe pamant este de asemenea de mare importanta pentru Domnul nostru.

 

Paharul binecuvantat, pe care-l binecuvantam, nu este el impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem, nu este ea impartasirea cu trupul lui Hristos? Avand in vedere ca este o paine, noi, care suntem multi, suntem un trup; caci toti luam o parte din aceeasi paine. (1 Corinteni 10:16-17)

Biserica primara a inteles ca frangerea painii are o putere supranaturala care tine trupul lui Hristos unit.

Dragostea lui Dumnezeu care ne leaga impreuna pe toti cei care suntem copiii Lui, a fost pusa in actiune prin acest act. Ei nu doar ca se iubeau unii pe altii ca un trup, dar era ceva puternic care venea din cer care facea aceasta unitate posibila. Nu era ceva fabricat prin predici, ci ceva real care vine de la Duhul. De fapt cand Duhul Sfant a venit peste ei in ziua de Rusalii, impactul dragostei in aceasta revarsare a fost asa mare incat i-a determinat sa aiba toate lucrurile in comun si nimeni nu ducea lipsa de nimic.

Cand painea este rupta in bucati, genereaza forta inversa, madularele care sunt separate vor fi atrase sa formeze trupul spiritual. Trupul (painea) care este divizata in lumea naturala este unificata in cea spirituala. Prin moartea Lui, Isus a produs viata in noi. Trupul Lui ranit produce sanatate. Umilinta Lui invinge mandria. Dragostea Lui adevarata dezarmeaza ura. Sub acest principiu, frangerea panii, care simbolizeaza trupul Lui frant, elibereaza o putere care ii leaga impreuna intr-un mod supranatural pe cei care sunt biserica Lui legitima.

Cand mancam painea, suntem ascunsi in trupul spiritual a lui Hristos care este in lume. Din acea pozitie putem incepe sa atragem pe toti cei pe care Dumnezeu i-a hotarat sa fie uniti cu noi. Cand aceste organe se vor apropia, vom intra in functiune perfecta cu organismul Lui viu.

Astazi trupul este imprastiat peste tot. Uneori madularele sunt conectate prin incheieturi disfunctionale care in loc sa ne ajute, ne fac mai mult rau. Dumnezeu are un tendon, un muschi, nervi si vene precise destinate pentru fiecare os. Domnul cunoaste care organe trebuie puse impreuna pentru ca stomacul sa digere si care parti trebuie puse in jurul plamanilor ca ei sa respire. Problema astazi este ca noi ne miscam in spatele ungerii cuiva, a invataturilor cuiva, in spatele traditiilor, a altor treziri. Rezultatul este ca avem o ureche inconjurata de degete, un ficat blocat intr-un ochi si plamanii care trebuie sa functioneze dupa sistemul lumii de marketing, din cauza ca nasul este prea ocupat, incearca sa forteze aerul prin rinichi. Mii de slujitori se ineaca, se lupta sa supravietuiasca, incercand prin fortele proprii sa isi faca contacte sa fie ajutati de altii. Isi spun unii altora “voi incerca sa imi fac niste relatii publice cu aceste organizatii (ministries), daca ei ma vor ajuta, voi avea success”. Altii spun: “o sa trimit toate aceste scrisori sa vad cine ma va ajuta financiar”. Din nefericire, cutiile postale a tuturor sunt pline cu solicitari, cerand finantare pentru o mie si unu cause si cele mai multe raman fara raspuns.

Motivul este ca imparatia lui Dumnezeu nu functioneaza in felul acesta. Domnul a stabilit ca toate elementele umane si financiare de care avem nevoie sa functioneze.

Poate ca noi nu stim ca suntem oase, tendoane sau muschi, dar El stie. Cand mananc trupul Lui (fizic), vad trupul Lui (biserica) in jurul lumii, si in aceasta intimidate cu Duhul Sfant proorocesc organelor ca trebuie sa mi se alature, sa ma gaseasca in mod supranatural. Poruncesc ca functiile divine (programarea divina) pe care Dumnezeu le-a hotarat pentru mine sa se manifeste. Poruncesc ca instrumentele financiare pe care Isus mi le-a dat deja de la intemeierea lumii sa intre in contact cu mine. Invoc sangele divin care curge prin ele si prin mine si care ne leaga intr-o singura entitate, un organ perfect. Nu trebuie sa caut ajutor din partea celor mai cunoscute organizatii. Trebuie sa Il urmez pe Tatal meu ceresc si EL O VA FACE.

Actul frangerii painii nu doar uneste biserica dintr-o anumita generatie, dar ne uneste si pe noi cu trupul lui Hristos care a existat de-a lungul istoriei. Suntem parte a unei familii mari si vesnice. Imparatia lui Dumnezeu este vesnica. Timpul exista doar in lumea naturala. Exista legaturi in trup care sunt vesnice, de la care putem lua ungerea care a ramas, suspendata in timp sau putem redeschide fantani ale trezirii care au existat in alte locuri.

Fiecare dintre noi apartinem unei linii de ungere care se opreste odata cu moartea persoanei care avea acea ungere, care se crede ca trebuia sa ne transmita acea ungere cand a mers sa fie cu Domnul. Poate ca tu esti mostenitorul unei ungeri uimitoare dar nu ai revendicat-o niciodata. Cu toate acestea, a manca painea te va uni cu aceasta ungere. Tu si cu mine suntem pur si simplu legaturi intr-o lucrare care continua de generatii, generatii care au existat inaintea noastra, si care ne va folosi vietile sa treaca stafeta urmatoarei generatii.

Cand Saul din Tars a participat la improscarea cu pietre a lui Stefan, mantaua martirului a fost aruncata la picioarele lui. Stefan i-a iertat pe cei care l-au omorat. Cand a facut asta, ungerea si misiunea lui au ramas suspendate in aer. Aceasta crima l-a marcat pe Saul. Cand s-a convertit la Isus, a devenit parte a trupului Lui, a devenit dator celor pe care i-a omorat. In felul acesta destinul si ungerea lui Stefan s-a unit cu Pavel care a continuat lucrarea pe care moartea a intrerupt-o.

Sotul meu si cu mine locuim in Jacksonville, locul unde primii crestini au acostat in Statele Unite, cu mult timp inainte ca pelerinii sa soseasca in New England. Acesti credinciosi erau hughenotii (protestantii) francezi care au fugit din Europa in timpul inchizitiei. Cand au ajuns pe coasta Saint Augustine, ei au dedicat acel pamant rostind Psalmul 132, declarand ca aceasta natiune va fi chemata Sion si ca va fi o tara a inchinarii fata de Dumnezeu. Spania a trimis un vapor cu soldati care i-a masacrat pe oamenii Domnului, lasand lucrarea lor neterminata.

In 2004, Dumnezeu ne-a vorbit sa recuperam destinul si lucrarea hughenotilor care a fost suspendata in timp. Am adus un grup cu descendenti ai acestor martiri din Franta. Dupa 440 ani, hughenotii au intrat cantand Psalmul din nou pe malurile Statelor Unite. Ca o descendenta a spaniolilor, am cerut iertarea lor si impreuna am luat Cina, facandu-ne datori fratilor care au murit pe aceste maluri. Ceva foarte puternic a venit peste noi de la Dumnezeu, cand ne-am unit cu istoria prin frangerea painii in trupul vesnic a lui Hristos. Suntem siguri ca Dumnezeu ne va folosi sa sfinteasca Statele Unite si sa o faca inca odata o natiune a inchinarii.

Diavolul nu poate sterge scopul lui Dumnezeu. Mai devreme sau mai tarziu, Dumnezeu conecteaza trupul Sau cu istoria sa implineasca ceea ce era hotarat. Ceea ce a inceput in timpul Reformei nu este terminat. Ceea ce a inceput pe Azusa Street, in Tara Galilor, in Pensecola si in alte locuri  care au vazut slava lui Dumnezeu, va fi din nou reinviat prin Trupul Sau (biserica) in aceste vremuri.

Exista oameni in Biblie sau in istoria bisericii fata de care simtim o afinitate extraordinara. Acesta se intampla datorita faptului ca probabil suntem parte a acelui madular spiritual care a inceput odata cu David, sau Ioan sau Pavel sau cu multi altii. Inaintasii nostrii spirituali nu este necesar sa fi fost membrii ai familiei noastre biologice. De exemplu, Benny Hinn, care are peste el foarte clar mantaua ungerii lui Kathryn Kuhlman, niciodata nu a cunoscut-o personal, ea nu i-a fost o mama spirituala. Cu toate acestea, Dumnezeu a orchestrat o legatura in cer care a dat nastere unei puternice lucrari. Am cunoscut oameni care atunci cand au calcat prima data intr-o anumita tara, au simtit ca apartin spiritual acelui loc. Este destul de probabil ca mostenirea lor spirituala sa se gaseasca in acea regiune.

Dumnezeu nu vrea doar sa distruga mostenirea noastra rea care vine de la tatal nelegiuirilor, dar El doreste sa obtinem mostenirea binecuvantata care vine de la trupul Lui trans-generational.

Frangerea panii este o forma minunata de rugaciune care nu doar ne uneste cu istoria, dar ne uneste deasemenea si cu viitorul  ca sa atragem noi credinciosi trupului. In timp ce mancam trupul Lui, ar trebui sa chemam in trupul lui Hristos pe cei care vor face parte din el.

 

Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti. (Fapte 2:46-47)

FRANGEREA PAINII CLADESTE TEMPLUL LUI IN NOI

El a fost primul nascut dintre toti fratii care compun trupul Lui. El, ca Fiu a lui Dumnezeu, a fost primul templu viu in care a locuit toata plinatatea lui Dumnezeu. Trupul Lui a fost un cort in care Tatal si Duhul Sfant au locuit.

Dumnezeu doreste ca acest templu sa fie construit pe pamant prin biserica Lui. Multi cred ca asta se intampla automat cand cineva Ii spune lui Isus: “vin-o si locuieste in inima mea”. Cand cineva se converteste cu adevarat, Domnul planteaza samanta mantuirii in el, asa ca el primeste autoritatea de a fi numit copil a lui Dumnezeu. Acesta este un titlu, sau relatia de familie pe care Dumnezeu o confera credinciosului care incepe sa umble cu El. El va locui in noi dar asta depinde de ceea ce facem cu acea comoara mareata pe care El a pus-o in mainile noastre. Avem piatra din capul unghiului, dar Dumnezeu vrea o cladire terminate inlauntrul nostru.

In ziua aceea, veti cunoaste ca Eu sunt in Tatal Meu, ca voi sunteti in Mine si ca Eu sunt in voi. Cine are poruncile Mele si le pazeste acela Ma iubeste; si cine Ma iubeste va fi iubit de Tatal Meu. Eu il voi iubi si Ma voi arata lui.” Iuda, nu Iscarioteanul, I-a zis: “Doamne, cum se face ca Te vei arata noua, si nu lumii?” Drept raspuns, Isus i-a zis: “Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi. Noi vom veni la el si vom locui impreuna cu el.  (Ioan 14:20-23)

Observati ca locuinta lui Dumnezeu nu este stabilita inainte ca, credinciosul sa demonstreze tinerea poruncilor Sale si a Cuvantului Sau.

Astazi, biserica se afla intr-o grava situatie. Intr-un numar mare de oameni, templul spiritual a lui Dumnezeu este ruinat. Dumnezeu ne cheama sa fim templul Lui viu pe pamant, dar in realitate doar cativa oameni umbla in intelegerea acestei chemari inalte.

Intr-o analogie, Dumnezeu ii arata proorocului Hagai de ce poporul Lui se afla intr-o mare lipsa.

 

Dar pentru voi a venit oare vremea sa locuiti in case captusite cu tavan, cand Casa aceasta este daramata?” Asa vorbeste acum Domnul ostirilor: “Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre! Semanati mult, si strangeti putin, mancati, si tot nu va saturati, beti, si tot nu va potoliti setea, va imbracati, si tot nu va este cald; si cine castiga o simbrie o pune intr-o punga sparta! Va asteptati la mult, si iata ca ati avut putin; l-ati adus acasa, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul ostirilor. Din pricina Casei Mele care sta daramata, pe cand fiecare din voi alearga pentru casa lui. (Hagai 1:4-6,9)

Aceasta proorocie care a fost scrisa cu referire la casele fizice, poate fi interpretata deasemenea astazi cu referire la casele spirituale. Fiecare dintre noi este o casa, atat spiritual cat si anatomic sau carnal. Cea mai mare parte din timpul si energia noastra sunt folosite pentru construirea (cladirea) noastra. Suntem preocupati sa fim siguri ca avem tot ce trebuie. Milioane de rugaciuni sunt concentrate doar pe: “Da-mi, da-mi, ajuta-ma, vindeca-ma, furnizeaza-mi, umple-ma”. In dragostea Lui, Dumnezeu ne da ceea ce cerem intr-o masura sau alta. Ne umple cu Duhul Sfant. Ne impodobeste cu daruri spirituale. Ne acopera cu har si favor. Ne curate si ne infrumuseteaza. Casele noastre sunt modelate de El.

Marea majoritate a oamenilor in biserica si-au luat ochii de la Isus ca principala tinta de inchinare si au transformat asta in a se sluji pe ei insisi. Cantarile au de a face cu ceea ce noi vrem de la El. Predicile sunt concentrate pe o viata mai buna pentru “noi”, cum sa avem success pe pamant si cum sa avem castig in ceea ce facem. Altfel spus, multumirea, cunoasterea si onorarea lui Dumnezeu si-au pierdut importanta si prioritatile noastre L-au inlocuit pe El. Casele noastre sunt din ce in ce mai ornate, iar templul launtric, locul in care El locuieste, zace uitat si in ruina.

A invata despre Dumnezeu de la altii este minunat si necesar. Cu toate acestea, asta nu trebuie sa inlocuiasca niciodata comuniunea personala si intima cu Duhul Sfant. A-L cunoaste  pe El este o experienta personala si difera de la om la om. Aceasta este ceea ce ne sustine si ne fundamenteaza ca sa nu putem fi clatinati

 

Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu (Ioan 17:3)

Frangerea painii ne duce la experimentarea si cunoasterea Lui  prin care ochii nostri sunt deschisi ca sa putem vedea si urechile noastre sa Il poata auzi.

Domnul i-a dat lui Hagai cheia, cum sa cladeasca templul ca Tatal si Fiul sa locuiasca in el.

 

Suiti-va pe munte, aduceti lemne si ziditi Casa! Eu Ma voi bucura de lucrul acesta si voi fi proslavit, zice Domnul.(Hagai 1:8)

Lemnul simbolizeaza natura umana a lui Isus, a trupului Sau. Acesta nu este lemn ce se poate gasi in vai, in locuri joase, in “ideile bune” ale oamenilor, si in “programe bune”. Este un lemn care se gaseste in inaltimi, in muntele sfant a lui Dumnezeu. Este acolo unde se afla Pomul Vietii, a carui radacini fuzioneaza cu Muntele Sfant a lui Dumnezeu.

“Suiti-va pe munte, aduceti lemn”, se refera la a merge in Duhul si a manca trupul lui Isus. Aceasta iti va aduce tot ce trupul Lui, lemnul, simbolizeaza si face un templu a lui Dumnezeu inlauntrul nostru.

De fiecare data cand mananc din El, cladesc locuinta Lui inlauntrul meu si El se formeaza inlauntrul meu.

Cortul intalnirii din desert arata spre ceea ce Isus este in trup. Slava lui Dumnezeu a fost acoperita cu o invelitoare de puritate, o invelitoare care reprezinta sangele Lui si o invelitoare care simbolizeaza smerenia Lui. Norul de foc era prezenta vizibila a lui Dumnezeu peste pamant, asezat peste cortul intalnirii. Aceasta deasemenea se va intampla cu cei care umbla in puritate, umilinta si care sunt plini de sangele Lui, claditi ca temple vii a lui Dumnezeu.

2.  PUTEREA CONTINUTA IN SANGE

 

TRUPUL LUI A FOST RANIT CA SA NE DEA VINDECARE SI SANATATE

Cand am meditat la tot ceea ce Isus a castigat pe cruce, m-am minunat ca absolut totul a fost cucerit in acea victorie.  Cu toate acestea, devin trista cand vad ca doar cativa folosesc aceasta ca sa traiasca intr-un mod supranatural. Cum am mentionat inainte, numarul de oameni care este bolnav in biserica in ziua de azi este dramatic de mare. Cheltuiesc mii de dolari pe medicamente si spitalizari cand Isus deja a obtinut victoria asupra bolii. El este solutia, nu doctorii acestei lumi.

Marea intrebare este de ce biserica nu se bucura de sanatate, sanatate deja dobandita de Mantuitorul ei?

 

Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. (Isaia 53:4-5)

Raspunsul il gasim din nou in intelegerea Cinei.

In pasajul din 1 Corinteni, capitolul 11, pe care l-am studiat, Pavel vorbeste despre sanatate in legatura cu deosebirea jertfei lui Isus cand participam la Cina.

 

Pentru ca, ori de cate ori mancati din painea aceasta si beti din paharul acesta, vestiti moartea Domnului, pana va veni El. De aceea, oricine mananca painea aceasta sau bea paharul Domnului in chip nevrednic, va fi vinovat de trupul si sangele Domnului. Fiecare sa se cerceteze, dar, pe sine insusi, si asa sa manance din painea aceasta si sa bea din paharul acesta. Caci cine mananca si bea isi mananca si bea osanda lui insusi, daca nu deosebeste trupul Domnului. Din pricina aceasta sunt intre voi multi neputinciosi si bolnavi, si nu putini dorm. Daca ne-am judeca singuri, n-am fi judecati. Dar, cand suntem judecati, suntem pedepsiti de Domnul, ca sa nu fim osanditi odata cu lumea. (1Corinteni 11:26-32)

Luarea Cinei ca ritual, fara sa intelegem in viata noastra greutatea si ceea ce a facut pacatul, rebeliunea si nelegiuirea noastra cu Isus, ne pune intr-o pozitie periculoasa.

Nimic nu imi provoaca mai multa durere decat sa ma gandesc la Domnul meu fiind torturat si crucificat ca noi sa traim in sanatate si sfintenie, si sa vad oamenii alergand ori la medicamente ori mai rau la pacat. Aceasta este ca si cum I-am spune lui Isus: “am un raspuns mai bun ca al Tau pentru sanatatea mea” sau “Am cai mai bune de a trai decat calea pe care ai conceput-o Tu pentru mine”

Nu vreau sa condemn pe nimeni cu ceea ce spun, din moment ce nici eu nu am stiut cum sa iau in posesie sanatatea. A fost usor pentru mine sa parasesc stilul de viata pacatos pentru ca de cand am fost mantuita, L-am iubit pe Isus din toata inima. De atunci, nu am mai vrut sa fac nimic care sa Il supere sau sa Il raneasca. Dar in ce priveste sanatatea mea lucrurile au stat diferit. Nu am vazut pe nimeni traind in sanatatea oferita de Imparatia lui Dumnezeu. Toti mi-au spus ca Dumnezeu foloseste medicii, dar ceva in mine imi spunea ca ranile lui Isus nu au fost in zadar pentru mine. Daca El a trebuit sa plateasca intr-un mod asa de dureros sa imi castige sanatatea, trebuia sa existe o cale sa reusesc sa traiesc in sanatate.

Unii teologi au calculate ca copiii lui Israel au trait aproximativ 450 ani fara ca macar o singura persoana dintre ei sa fie bolnava. Aceasta se intampla pe vremea lui Moise, cand ei mancau painea care cobora din cer, inainte ca regale Asa sa mearga la medic si sa intrerupa acesta binecuvantare. In timpul acestor 450 de ani, judecatile radicale ale lui Dumnezeu au constat in evenimentele in care insusi Dumnezeu a cauzat moartea prin boala sau situatii deosebite. Vedem asta cu copilul lui David si al Batsebei, sau cu plaga pe care Dumnezeu a trimis-o din cauza recensamantului facut de rege. Oricum, acestea au fost evenimente rare in mijlocul oamenilor care traiau in sanatate.

 

In al treizeci si noualea an al domniei sale, Asa s-a imbolnavit de picioare asa incat avea mari dureri; chiar in timpul bolii lui, n-a cautat pe Domnul, ci a intrebat pe doctori. Asa a adormit cu parintii sai si a murit in al patruzeci si unulea an al domniei lui (2 Cronici 16:12-13)

Iehova a promis sa aiba grija de copiii Lui, si El si-a implinit promisiunea in acel timp. Nu este aceasta promisiune mai efectiva dupa ce Isus a purtat in trupul Lui bolile noastre?

 

Domnul va departa de tine orice boala; nu-ti va trimite niciuna din acele molime rele din Egipt, pe care le cunosti, ci va lovi cu ele pe toti cei ce te urasc (Deuteronom 7:15)

 

El a zis: “Daca vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tau, daca vei face ce este bine inaintea Lui, daca vei asculta de poruncile Lui si daca vei pazi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; caci Eu sunt Domnul care te vindeca.” (Exod 15:26)

Am citit aceste pasaje de multe ori, am participat la multe cruciade de vindecare, L-am vazut pe Dumnezeu facand multe minuni.  Cu toate acestea nu am stiut sa ajung la nivelul la care crucea este singurul lucru de care am nevoie ca sa traiesc o viata de sanatate. Cand am primit revelatia despre care scriu in aceasta carte, viata mea s-a schimbat. Am inceput sa iau pentru mine puterea din ranile lui Isus, de fiecare data cand mancam din paine.

In lumea spirituala, duhul meu s-a unit zilnic cu trupul lui Hristos, si El a absorbit toata boala mea. Intr-o zi am aruncat toate medicamentele din casa si am decis sa traiesc prin puterea crucii. Astazi nu mai avem nevoie nici macar de o aspirina. Am invatat cum sa credem si sa luam in posesie mostenirea pe care o avem. A manca trupul Lui, deosebirea si aprecierea a ceea ce Isus a facut pentru noi, ne-a dus la acest nivel de sanatate.

Viata eterna a Celui Preainalt, traind si manifestandu-se in si prin noi este adevarata nadejde a slavei. Duhul nostru, s-a unit cu cel a lui Isus, invingand toata boala din trupul nostru. Imparatia lui Dumnezeu supune toate problemele si aduce o ordine divina fiecarui organism.

Cand simt ca o boala vrea sa imi atace trupul, iau luat Cina si am un timp de liniste, permitand Duhului lui Dumnezeu, care este viata in mine, sa-mi inunde toata fiinta. Ii multumesc lui Isus pentru ca s-a lasat ranit si omorat si pentru ca mi-a dat viata Lui. Vreau sa stie ca aceasta nu a facut-o in zadar pentru mine. Nici un medic nu are un raspuns mai bun decat ceea ce El a facut pentru mine. Daca nedeosebirea trupului Sau frant aduce judecata bolii si mortii, deosebirea si aprecierea Lui aduce viata si sanatate.

Biruinta asupra unei boli poate dura zile, sau saptamani, dar puterea Lui este reala si promisiunea Lui este adevarata.

TRUPUL LUI  ESTE ADEVARATA MANA

Trupul lui este o adevarata hrana care ne tine si ne da putere. Isus le-a zis: “Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si da lumii viata.” (Ioan 6:32-33)

Nu doar unitatea duhurilor noastre cu Isus produce sanatatea, dar noi primim putere si vitalitate deasemenea. Hrana spirituala produce putere supranaturala ca sa facem mari lucrari pentru Dumnezeu.

Oamenii care traiesc in lumea naturala nu inteleg de unde luam energia sa facem toate lucrurile pe care organizatia noastra le face, care sunt imposibile de facut prin fortele proprii. Slujim la conferinte in aproximativ 40 tari in fiecare an. Suntem la televiziune, scriem carti, eliberam orase, facem picture profetice si am inregistrat 10 cd-uri cu muzica, si ne simtim cu 30 ani mai tineri decat suntem.

In capitolele precedente, am vorbit despre hrana spirituala si cum ne-a sustinut (intarit) in moduri care nu se pot spune in cuvinte.

TRUPUL LUI NE RASTIGNESTE FIREA

Poate cea mai mare problema a fiecarui crestin este rastignirea firii ca sa ne conformam imaginii Domnului.

 

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei. (Galateni 5:24)

In Isus locuieste puterea de a omora fiecare dorinta pamanteasca, punand-o la picioarele Tatalui. Isus a spus:

 

Caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.(Ioan 6:38)

Isus este Mielul junghiat inainte de intemeierea lumii. Cand a venit pe pamant, totul in El I-a vorbit despre sacrificiu. Trupul Lui a fost saturat (imbibat) cu privatiuni si ascultare pana la moarte. Cand mancam trupul Lui acelasi sentiment invadeaza inima si emotiile noastre. Duhul Lui are puterea supranaturala de a pune dorintele Lui in sufletul nostru si sa ne faca sa detestam orice nu se aliniaza cu voia Lui.

Aceasta este samanta lui Dumnezeu care traieste si lucreaza prin noi cand ne hranim din adevarata mancare care se afla in trupul Lui.

 

Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu.( 1Ioan 3:9)

Viata Lui in noi ne separa de rau, anuleasza lucrarea diavolului care a fost cladita in noi, si invinge ispita.

Este posibil sa traiesti o viata de sfintenie. Nimeni nu ne poate oferi ceea ce Creatorul nostru ne da conform planului Sau perfect cu privire la noi (designului Lui). In El atingem cele mai inalte scopuri pentru vietile noastre, cum sunt plinatatea, bucuria, sanatatea, pacea, prosperitatea si viata vesnica. Lumea cu decaderea si intunerecul ei nu ne pot da niciodata lucrurile pe care doar Dumnezeu ni le poate da.

 

CUM LUAM CINA?

CUM A LUAT BISERICA PRIMARA CINA

Pentru biserica primara, Cina era parte din mancarea pe care ei o mancau in fiecare zi. Nu a fost o ceremonie religioasa, nu era necesara prezenta unui preot pentru a o imparti.

 

Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima (Fapte 2:46)

Putem vedea ca era parte din masa lor zilnica, apostolul Pavel mentioneaza unele nereguli care erau prezente in biserica din Corint.

 

Cand va adunati, dar, in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati Cina Domnului. Fiindca atunci cand stati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este beat. (1Corinteni 11:20-21)

Astfel, fratii mei, cand va adunati sa mancati, asteptati-va unii pe altii. Daca-i este foame cuiva, sa manance acasa, pentru ca sa nu va adunati spre osanda.(1Corinteni 11:33-34a)

Aceste pasaje ne arata ca ei mancau painea si rodul vitei intr-un mod simplu, nicidecum religios. Apostolul subliniaza nevoia de a da insemnatatea spirituala care trebuie acestei mese ca ea sa produca viata si nu moarte.

Pentru primii crestini era important sa vorbeasca despre moartea Domnului si fiecare dintre ei sa se gandeasca la ea in ce priveste propria viata si sa isi evalueze umblarea cu Domnul. Cand unul dintre ei lua painea care trecea pe la el, isi reamintea cu trupul si inima, jertfa dureroasa pe care Isus a facut-o pentru lume ca ei sa poata trai o viata sfanta pentru El.

Aceasta a fost o masa, care hranea spiritual pe cineva. Nu era o ceremonie religioasa, plina de protocol.

In Biblie nu exista nici un singur ritual legat de Cina. Nu exista preot care sa o imparta. Ea este un privilegiu al fiecarui credincios si este cea mai mareata mostenire pe care Dumnezeu ne-a dat-o.

CUM LUAM NOI CINA?

Noi luam cina acasa, singuri ca familie. De multe ori o luam impreuna cu alti credinciosi. Uneori trebuie sa o luam in avion, in restaurant sau in provincie. Oriunde o luam, prezenta Domnului se manifesta.

Uneori trebuie sa o iau singura, pentru ca in acea zi nu este nimeni cu mine.

In unele zile luatul Cinei dureaza un timp mai lung. Ne cufundam in meditatie asupra actului pe care tocmai il facem. In fiecare zi este o experienta diferita.

De cele mai multe ori luam Cina dimineata, dupa timpul de inchinare. In alte dati o luam seara inainte de a ne culca, de aceea pot sa ma bucur de prezenta Lui toata noaptea. Sunt dati cand nu petrecem mult timp luand Cina ci doar timpul suficient ca sa putem fi in contact cu Salvatorul nostru.

Nu este un ritual. Este viata. Ceea ce este viata nu este planificat, traim si ne bucuram de momentele glorioase pe care ni le ofera.

In bisericile sau locurile in care am dat invatatura despre asta, am pus elementele (painea si vinul) la intrare, ca fiecare persoana sa le poata lua si apoi  luam Cina in timpul inchinarii sau la finalul serviciului.

In aceasta carte spun o mica parte din miile de experiente si revelatii pe care Domnul  mi le-a dat prin Cina. Ca sa le spun pe toate mi-ar lua multe volume.

Rugaciunea mea este ca tu sa poti primi de la Domnul, ceea ce ne-a lasat prin minunata Cina care este o mancare adevarata si o bautura adevarata. Mii de vieti au fost transformate intrand in posesia adevaratei lor mosteniri ceresti

 

Cine mananca trupul Meu si bea sangele Meu ramane in Mine, si Eu raman in el. Dupa cum Tatal, care este viu, M-a trimis pe Mine, si Eu traiesc prin Tatal, tot asa, cine Ma mananca pe Mine va trai si el prin Mine. (Ioan 6:56-57)

Sa umplem pamantul cu o generatie plina de viata lui Isus!!!

http://www.voiceofthelight.com

Leave a comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: